Abatorul Cinci – Kurt Vonnegut. Așa merg lucrurile!

Nu-mi vine să cred că l-am descoperit pe Kurt Vonnegut abia acum un an de zile, trăind 26 de ani fără să fi gustat deloc din irezistibilul său umor! În august anul trecut am citit prima carte de Vonnegut, Pianul Mecanic, și țin minte că mă adăposteam de căldură citind la umbra vișinului din grădina bunicii, cu un pahar rece de vin în mâna stângă (beciul era la doi metri distanță) și cu romanul domnului Kurt în cea dreaptă. Furnicile mi se urcau pe picioare, pe membre, pe gât, dar cum nu puteam hotărî la ce să renunț pentru a-mi elibera una din mâini, citeam și sorbeam în același timp din paharul cu vin, captivat de universul distopic din romanul de debut al scriitorului american.

La scurt timp am citit și Retrospectivă asupra Armaghedonului, o mică culegere de povestiri despre război, iar de curând am trecut în lista de lecturi de anul acesta și cel mai celebru roman al său – Abatorul Cinci.

Îmi vine foarte greu să aștern chiar și câteva rânduri despre acest roman absolut halucinant. Doar ca să vă faceți o idee, Abatorul Cinci este un roman construit în jurul celui de-al doilea război mondial (mai exact bombardarea Dresdei), presărat cu răpiri ale extratereștilor de pe planeta Tralfamadore, călătorii în timp și, bineînțeles, un umor caustic, dureros pe alocuri.

Catalogat în dese rânduri drept un roman psihedelic, Abatorul Cinci are un stil narativ haotic ce te poartă din tranșeele Europei măcinate de război, fie în America anilor 60, fie pe planeta Tralfamadore, urmărind ciudata și încâlcita istorie a lui Billy Pilgrim.

Istoria lui Billy Pilgrim

Billy Pilgrim s-a născut în anul 1922 în orașul Ilium, statul New York (orașul fictiv preferat al lui Vonnegut), fiind unicul fiu al unui bărbier din localitate.  Merge pe front în cel de-al doilea război mondial și este luat prizonier, fiind martor al bomardării orașului Dresda de către aliați. Supraviețuind războiului, Billy se întoarce în State acolo unde se însoară cu o grasă urâtă, devine optometrist, face copii și, după ce lucrurile păreau să se așeze, Billy se lovește la cap în timpul unui zbor cu avionul și este răpit de către extratereștrii de pe planeta Tralfamadore.

Pe Tralfamadore Billy este expus într-un soi de grădină zoologică iar toți tralfamadorienii se înghesuie să observe neobișnuitul animal. Aici Billy face cunoștință cu Montana WildHack, o actriță de filme porno răpită și ea de către extratereștri.

V-am pierdut până aici? Sper că nu, fiindcă, oricât de neverosimil și de greu de digerat ar părea toate întâmplările de mai sus, stilul lui Vonnegut e cel puțin genial. Cartea abundă în umor negru, firul narativ fiind întrerupt aproape la fiecare pagină de construcția „Așa merg lucrurile”. Această propoziție apare ori de câte ori se evocă câte o chestie atroce și absurdă (de 106 ori în total).

Doar lumânările și săpunul erau de proveniență germană. Aveau același aspect lăptos, spectral. Englezii nu aveau cum să știe, dar lumânările și săpunul erau făcute din grăsimea evreilor, țiganilor, poponarilor, comuniștilor și a altor dușmani ai statului. Așa merg lucrurile.

Deși avem parte de salturi în timp și răpiri d-ale extratereștrilor, Abatorul Cinci este de fapt un roman despre război. Iar umorul și structura nonconformistă a cărții nu fac decât să sublinieze cruzimea faptelor descrise.

Kurt Vonnegut însuși a fost martor la bombardarea Dresdei de către aliați, având nevoie de 20 de ani pentru a  reuși să transpună pe hârtie ce a văzut.

Bombardarea Dresdei

La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Dresda, un oraș din Germania fără importanță militară sau strategică, a fost bombardat intens de către aliați. Se întâmpla cu 12 săptămâni înainte de finalul războiului, cărțile erau de mult jucate, naziștii erau bătuți, toată lumea se pregătea de petrecere. Totuși, în noaptea de 13 spre 14 februarie 1945, aviația britanică și americană au aruncat 3.900 tone de explozibil, ucigând aproximativ 25.000 de civili nevinovați. Orașul era lipsit de orice formă de apărare, tunurile care fortificau orașul fiind mutate pe frontul de est cu câteva săptămâni înainte. Astfel Dresda a devenit o filă neagră a istoriei despre care nimeni nu vrea să vorbească în mod direct și despre care nu se fac filme la Hollywood, dar care este redată magistral de bătrânul Kurt.

Știi… stând aici de atâta vreme și fiind nevoiți să ne imaginăm războiul, ne-am imaginat că e purtat de oameni ca noi, mai în vârstă. Am uitat că războaiele sunt purtate de copii. Când am văzut fețele acelea proaspăt rase, am avut cu adevărat un șoc. Doamne Dumnezeule…, mi-am zis, asta e Cruciada Copiilor.

În apropierea lui Billy, un american se tânguia că dăduse tot afară din el, mai puțin creierul. După câteva clipe exclamă:

–  S-a dus și el, s-a dus și el. Creierul, adică.

Americanul acela eram eu. Eu eram ăla. Autorul acestei cărți.

Extratereștrii de pe planeta Tralfamadore

Pe lângă pasajele cutremurătoare despre săpunul făcul din grăsimea evreilor și copiii de 15 ani trimiși pe post de carne de tun, romanul lui Vonnegut aduce în context și niște idei filosofice interesante redate prin intermediul locuitorilor planetei Tralfamadore.

Spre deosebire de alte romane SF (deși Abatorul Cinci nu e în niciun caz un roman SF), extratereștrii nu sunt niște ființe malefice ce vor să cucerească lumea. Nu, ei răpesc pământeni doar din curiozitate, pentru a-i studia și a afla cât mai multe lucruri folositoare despre ei. Tralfamadorienii cred că ideea de liber arbitru este o absurditate, o tâmpenie, și sunt de părere că lucrurile se întâmplă pentru că se întâmplă, iar nimeni nu poate fi în stare să le schimbe. De aici și laitmotivul „Așa merg lucrurile”. Astfel, deși aceștia văd lumea în patru dimensiuni și cunosc exact momentul în care civilizația lor va dispărea, nu se cramponează să schimbe nimic pentru că, v-ați prins, așa merg lucrurile.

Și Billy o porni din nou în timp spre grădina zoologică de pe Tralfamadore. Avea patruzeci și patru de ani și era expus sub cupola unui dom geodezic. Stătea lungit pe canapeaua care îi servise drept culcuș pe tot parcursul călătoriei sale în Cosmos. Era gol. Pe tralfamadorieni îi interesa cum arată corpul lui – în toate detaliile. Dincolo de peretele de sticlă se înghesuiau mii de tralfamadorieni, care își întindeau mâinile lor mici ca să-l poată vedea cu propriii lor ochi. De când se afla Billy pe Tralfamadore, pe Pământ se scurseseră șase luni încheiate. El se obișnuise deja cu mulțimea vizitatorilor.

Abatorul Cinci este o carte de citit, de recitit și apoi de recitit încă o dată. De obicei nu prea laud cărțile pe care le citesc, dar Abatorul Cinci chiar merită orice laudă. Bine, nu e un roman ușor de citit, nu e o lectură de citit vara cu burtă la soare în timp ce-ți bei cocktail-ul pe plajă, dar e o carte ce nu trebuie ratată dacă nu vrei să mori prost.

Cartea poate fi cumpărată online la un preț bun de pe elefant.ro sau libris.ro.