Ce se mai citește prin metrou/autobuz
Întotdeauna am preferat trenul în detrimentul autobuzelor pentru simplul fapt că în tren poți citit linștit, pe când, dacă alegi o călătorie cu autobuzul, de multe ori vei fi tentat să caști ochii pe geam sau să înjuri șoferul atunci când o curbă luată cu viteză mare ți-a întors stomacul pe dos.
De când m-am mutat în București am ajuns la concluzia că metroul e cea mai tare invenție din ultima sută de ani. De obicei e liniște, lumină pentru citit destulă, indiferent de cât de mare ar fi aglomerația, plus că poți citit liniștit chiar și din picioare, riscul unei frâne bruște fiind inexistent. Pentru o bună perioadă de timp obișnuiam să citesc în metrou de fiecare dată când mă duceam sau veneam de la serviciu. De ceva timp însă călătoria mea cu metroul până la locul de muncă durează maxim trei minute, pe ruta mea circulă trenuri de pe două magistrale, și din aceste motive mi se pare inutil să-mi mai complic existența cu scosul și vârâtul cărții în geantă. De aceea, în lipsa altor ocupații (urăsc să mă joc pe telefon), am început să mă holbez la oamenii din jurul meu. Mai ales la cei care citesc în metrou. Și am surprins câteva chestii interesante.
Dimineața se citește la greu. Seara spre deloc
Am observat că dimineața se citește cel mai mult. La ora la care îmi târăsc ciolanele spre locul de muncă metroul e destul de lejer și poate că de aceea multe persoane aleg lectura. Plus că dimineața capul e limpede, sau cel puțin nu a apucat nimeni încă să îți strice ziua, așa că e foarte sănătos să-ți începi ziua cu câteva pagini. Seara, în schimb, mai toată lumea se joacă pe telefon. Rar mai citește cineva atunci când se întoarce de la serviciu. Și e de înțeles. După ce șeful nenorocit ți-a zdrobit creierii în ultimul hal, e mult mai comod să te aduni în jurul unui joculeț stupid pe telefon.
Femeile sunt moarte după Murakami
Gingașele făpturi denumite femei sunt moarte după Haruki Murakami. O dată la câteva zile vedeam câte vreo una cu una din cărțile scriitorului japonez în mâini, fie că era vorba de „Bărbați fără femei”, „Pădurea Norvegiană” sau „1Q84”. Un alt titlu popular în rândul acestor ființe ce călătoresc cu metroul este „Mândrie și Prejudecată”. Ce poate fi mai frumos decât să-ți imaginezi că după ce cobori din metrou o să te împiedici de domnul Darcy iar acesta o să te ia ușor de mânuță, o să-ți mângâie părul, recitându-ți poezii dulci la ureche, veți locui până la adânci bătrâneți în vila impunătoare din Anglia, cu servitori și serate, cu invitați din lumea bună, cu rochii superbe și cu… da, ai întârziat din nou la serviciu!!!
Într-o zi de luni eram extrem de abătut. Ușa metroului îmi sprijinea trupul inert atunci când am tras cu ochiul la cartea tipei de lângă mine. Citea “Viața începe vineri” de Ioana Pârvulescu. Nici nu vreți să știți cât m-am bucurat că mi-a adus din nou aminte că e abia luni dimineață.
Destul de populară este și “Madame Bovary” a lui Flaubert, deși mai e cale lungă până să-l ajungă din urmă pe Murakami. Totuși e de apreciat faptul că literatura clasică nu a fost încă aruncată la gunoi.
Și bărbații citesc… broșuri, pliante
Bărbații sunt imaturi și insensibili, ar spune femeile. Ei se apără însă argumentând că preferă chestiile practice. Da, trebuie să recunosc, bărbații citesc mai puțin ca femeile. Mult mai puțin. Iar cei care citesc preferă cărțile tehnice, cele de filosofie sau distopiile. În afară de un hipster ce avea “Idiotul” în mâini și un fost rocker ce își umplea timpul lecturând ceva de Ray Bradbury, restul citeau chestii de genul “Sisteme de propulsie cu combustibili lichizi pentru vehiculele aerospațiale” sau „Secretul libertății. Diavolul păcălit”.
Într-o dimineață un tip citea „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley. Am apreciat că era undeva până în primele 50 de pagini. Întâmplător, prin aceea perioadă și eu citeam aceeași carte. Doar că eu eram cu vreo 30-40 de pagini înainte. M-am simțit extrem de mândru. Îl făcusem.
Voi obișnuiți să citiți în timpul călătoriilor cu metroul, autobuzul, tramvaiul etc?
De când m-am mutat din Dr. Taberi in București și am dat de metrou și eu il consider cea mai tare invenție din istorie. Și da, citesc in metrou. chiar și in picioare.
Lasă Filip că până o să devii bunic o să fie gata și metroul din Drumul Taberii.
In metrou nu-mi place sa citesc pentru ca e “intuneric”. Am o problema cu lumina naturala, daca stiu ca e lumina afara prefer sa vad o raza de lumina cat de mica. Plus ca spre Pipera e ra mereu aglomerat si de cele mai multe ori stateam prea inghesuita sa ma mai pot bucura de citit. De curand am inceput sa citesc pe ratb, atunci cand prind loc la geam si ma pot sprijini de ceva. Insa in topul preferintelor ramane cititul pe tren sau avion.
Eu nu suport să citesc pe ratb. Mirosuri, aglomerație, multă gălăgie. Nu reușesc să mă concentrez deloc.
Eu…Brasov…10 minute cu busul dimineata, asa ca nu prea mi-e comod sa car cartea de o tona cu mine. Prefer cartea pe telefon in detrimentul cartii ca suport fizic. Seara acasa e mai simplu cu cartea de o tona, asa ca am in permanenta 2 carti pe care le citesc simultan. Mai nasol o sa fie daca incep sa incurc personajele 😉
Citesc! In metrou, la cozile interminabile de la abonamente, in RATB, mai peste tot. Iubesc sentimentul cand stiu ca am un drum lung de facut prin oras, doar cu un mijloc de transport, pentru ca… citit mult. Sa nu mai zic ca sfidez legile naturii si mai citesc si seara, prin tramvai, chiar. Iar cand printr-o intamplare nefericita nu am nicio carte la mine in metrou, ma incapatanez in asa hal sa nu scot telefonul si sa umblu pe el, incat pana si privitul in gol pare mai interesant. 🙂
Wow! Chiar că te încăpățânezi să citești indiferent de situație. Eu sunt mai comod, dacă nu am condițiile necesare, de multe ori renunț.
Mie imi place in tren sa citesc, imi place sa am castile in urechi sa nu mai aud nimic din jurul meu si sa fiu absorbita cu totul de carte, mai ales daca e foarte interesanta. Desi ascult muzica in timp ce citesc (doar in tren, ca altfel nu ascult muzica cand citesc), mi-am dat seama ca nu ma conturba, dimpotriva, parca nici nu aud muzica, ci intru cu totul in carte. Ai dreptate, femeile citesc mai mult, in oras, in tramvai sau in tren, am observat si eu asta. Si ai dreptate si de cartile pe care le citesc, Murakami nu am citit pana acum, Doamna Bovary da. Ai uitat de o carte foarte citita de femei: 50 shades of grey :)). Eu raman la clasicii mei, nu m-a tentat deloc cartea respectiva.
Da, acum îmi dau și eu seama că am uitat de acest monument al literaturii contemporane – 50 shades of grey.
Acum e Murakami, acum citiva ani era Kundera. Eu cred ca e din cauza ca sint asa prolifici, daca te uiti pe rafturi in librarii, gasesti opt titluri deodata fara probleme.
Si inainte de Kundera era Coelho. Eu merg la serviciu pe jos, asa ca nu pot citi pe drum :).
Hai să nu-l comparăm totuși pe Coelho cu Milan Kundera.
Eu (re)citesc “Pe culmile disperarii” – Cioran. In general imi place sa citesc filosofie/eseistica/biografii.
Când citesc filosofie, simt nevoia să îmi notez câte o chestie, un citat, o idee și de aceea prefer ca în mijloacele de transport în comun să citesc beletristică.
În autobuz, trebuie să mai fii și cu ochii în paișpe la buzunare, geantă etc., iar atmosfera nu e prea prielnică lecturii- mirosuri, dezechilibrări bruște. În metrou e mult mai plăcut să citești- eu citesc chiar și când merg câte o stație și, într-adevăr, am observat mai mulți citind dimineața. Nu reușesc să văd întotdeauna ce citesc alții, dar recunosc că sunt curioasă și când am ocazia, trag cu ochiul.
Parca l-ai descoperit recent pe Haruki Murakami…corect? 🙂
Acu mai bine de juma’ de an.
Si cumva ai intelesde ce unii il citeau..altii poate de moda.
Da, are o scriitură care atrage, facilă, pe alocuri comercială.
La prima vedere. Pastrand rezerva traducerii (bune, de altfel), stilul lui este preponderent psihanalitic, asta fiind ceea ce m-a atras si imi place la Murakami. “Cronica pasarii arc” este un demers psihanalitic important si valoros.
Nu am citit încă Cronica păsării arc. E pe lista lecturilor viitoare. Abia aștept dacă e cum zici.
Foarte simpatic articolul tau, m-ai facut sa zambesc pe parcurs. Ai dreptate, te sustin, ideal se citeste prin metrou, tren, dar si in autocare (viteza este constanta daca drumurile sunt bune). Eu mereu procedez asa cand merg catre Bucuresti si dureaza drumul o ora si ceva. Profit la maxim si nu am timp sa ma plictisesc sau sa dorm prin mijloacele de transport.
La fel ca si tine, am analizat oamenii in special in calatoriile mele cu metroul, in mare parte femeile devoreaza carti, dar spre surprinderea au fost si destui barbati. La un moment chiar am ras pentru ca eram cu sotul si zambeam cu subanteles (adica numai eu sa lecturez 🙂 ). Din pacate nu-mi amintesc ce carte savura respectiva persoana, dar sigur era din colectia Adevarul, varianta noua cu coperta verde.
Citesc la metrou. Dimineata si seara. Acum ma insoteste pendel, omul nostru din panama. Dar citesc orice. Daca nu imi place nimic in primele 50 de pagini, renunt si incep alta carte. Am aruncat pana acum paler, viata pe un peron si vreo 2 carti cu mayasii si 2012… Felicitari pt blog, il citesc din cand in cand. Topul mi se pare fenomenal. O sa caut cateva carti pe care nu le am citit inca.
La Paler nu ma incumet nici eu, am prea multe carti de filosofie veche pe teava! Multumesc si te mai astept!
Cand vin imi Bucurest, imi place mult ca vad oameni cu carti in mana, mai ales la metrou, sunt parca in lumea lor. Tare mult mi-ar placea sa citesc in autobuz, orasul e mic la noi, doar la deplasare in alt oras as avea ocazia sa citesc si ar fi tare placut, insa mi se face rau de la miscare :(, asa ca ma bucur de altii cand ii vad (mai rarut ce e drept)
Eu citesc cel mai bine in metrou. Si da…dimineata este momentul cel mai bun, desi citesc si dupa program. In autobuz mi se face rau de la frane si curbe. Eu acum ma chinui cu UN VEAC DE SINGURATE…este a doua oara cand o incep!!! Data trecuta m-am oprit la jumatatea romanului. Acum sunt fix la pagina 200 :))) si incerc sa ma tin tare !!!
”…SINGURATATE….” graba :)))