Vremea Moroiului – Viorica Răduță

Vremea Moroiului este prima mostră de realism magic autohton pe care am avut ocazia să o citesc (nu că ar fi prea multe romane de pe la noi atinse de acest curent) și chiar dacă nu sunt un mare fan al modului în care scriu băieții din America de Sud, mi-am spus că nu o să mi se întâmple nimic rău dacă mai ies din când în când din zona mea de confort.

Romanul Vremea Moroiului, scris de Viorica Răduță, a apărut la începutul acestui an și prezintă într-un mod original evenimentele politice ale ultimilor ani. În cartea Vioricăi Răduță elementele politice se împletesc cu cele fantastice și mistice și tind să capete o forță apocaliptică, înfățișând un București pe cale să se scufunde, și la propriu și la figurat.

Evenimentele de pe scena politică ne sunt redate prin filtrul Larisei Banu, o profesoară muribundă ce își așteaptă liniștită sfârșitul dar care nu renunță să urmărească prin intermediul canalelor de media cursul vieții politice a lui Aurelian Moroiu, președintele României și al Partidului Constituțional.

Aflat la cel de-al doilea mandat, președintele Aurelian Moroiu a devenit un soi de dictator, concentrând întreaga putere în mâinile sale, însă ultimele zile de mandat surprind decăderea acestuia, la fel cum și Bucureștiul se prăbușește sub apele ivite din subteran.

Ascensiunea și decăderea lui Aurelian Moroiu ne este prezentată în paralel cu suferințele Larisei Banu, care se luptă cu o boală de oase, ultimele secvențe ale vieții acesteia fiind cronometrate de kilogramele tot mai puține care îmbracă oasele suferinde ale profesoarei.

Gemu. Se răcorise puțin. E mai bine dacă vorbește. Cred ei că este ca femeia aia de 22 de kilograme, care avea să mai trăiască o lună? Își mai simte încă pielea, na că o jupoaie și pe asta! Și chiar atunci i se păru, dar ceața se pusese pe stângul și îi încerca ochiul drept, că gura lui Aurelian Moroiu slobozea niște vorbe care nu se mai înțelegeau pentru că aveau capete.

Pe lângă portretul lui Aurelian Moroiu, un om apărut de nicăieri care s-a impus repede în politică, Viorica Răduță a schițat și alte personaje pitorești precum Lia Mardare, femeia sexy din spatele președintelui, Pitea Gabriel, prim-ministrul din partea opoziției, sau Marta, soția președintelui, o femeie simplă, cu o imagine ștearsă și neimportantă.

Stiulul Vioricăi Răduță mi s-a părut destul de dificil, asta poate și din cauza faptului că nu sunt un consumator al realismului magic și am avut nevoie de câteva zeci de pagini bune până să mă prind care-i treaba cu moroiul, Larisa Banu și infiltrațiile de la metroul bucureștean, deși nici acum nu sunt lămurit în totalitate. Mi-a plăcut însă umorul prezent în acest roman, un umor al limbajului pe alocuri savuros.

– Matale te-ai potrivi pe o baligă, nene, se repezi tânărul cu basmaua legată la spate.

– Ce vorbești dumneata, ești femeie șnur, fără țâțe, fără cur.

– Iar mata ești la ani-lumină de președinte, matrafoxule!

Per total, Vremea Moroiului nu mi-a displăcut dar mi s-a părut a fi un roman încărcat cu prea multe simboluri, un roman în care s-a pus accent mai degrabă pe stil decât pe mesajul transmis.

Îi mulțumesc autoarei pentru cartea dăruită!