Aici e țara lui Ion: te arunci ori ba!
Steinhardt propune trei soluții pentru supraviețuirea într-un univers concentraționar – soluția lui Soljenițîn (acceptarea morții); soluția lui Alexandru Zinoviev (transformarea insului intr-un nebun sau neadaptat ce nu poate fi subjugat de sistem) și soluția lui Churchill (vitejia nefirească din fața morții). Și tot Nicolae Steinhardt ne spune în “Jurnalul Fericirii” că primele două metode, cel puțin, nu prea funcționează în țara noastră. Pentru că, indiferent de context sau circumstanțe, România nu e Cehia, Franța sau Germania. “România e țara lui Ion” – iată o întreagă istorie rezumată magistral de Steinhardt în doar câteva cuvinte simple!
Suprarealismul e de la Paris, delirul o fi bun la Zurich, la cafenea. Aici nu-i acolo. Aici se oprește trenun-n gară, nu gara la tren. Aici e țara lui Ion a Fanarioților și a lui Soarbe-Zeamă, aici Vlad Țepeș i-a tras pe solii turci în țeapă, nu le-a spus “trageți întâi dumneavoastră, domnilor englezi”, iar Petrache Carp i-a arătat lui Vodă Carol că porumbul se mănâncă cu mâna, aici e pe viață și pe moarte, aici nu e decor sofisticat și suprem de nebunatic, nu-s draperii și delicii, nu-i paradis ori iad artificial, aici e ca la dugheană, ca la tejghea, ca la obor; ca la proces de clironomie; nu-i cu giuvaericale, e cu pietre, cu bolovani (și dintr-odată gândul mă poartă spre Brâncuși, țăran hotărât care-și cioplește materialul cu gesture mari de cosaș). Aici e scăldătoarea Vitezda: te arunci ori ba.
Citind acest scurt pasaj gândul îmi zboară inevitabil la confruntarea ce se dă la noi în țară de o lună de zile și care va mai dura cam două săptămâni. Și uitându-mă la campaniile și atitudinea celor doi finaliști realizez că bunul simț și decența nu au șanse de izbândă. Nu în țara lui Ion. Fiindcă românul vrea să fie înjurat ca mai apoi să injure și el, să fie lovit ca să poată sari la bătaie. De aceea confruntarea electorală nu poate avea decât un singur învingător. Iar numele acestuia îl știm cu toții deși îl ponegrim pe tot internetul.
