Jocul lui De Niro – Rawi Hage. Zeci de mii de bombe…

Am auzit de Jocul lui De Niro de la scriitorul Radu Găvan, care afirmase în nu știu ce interviu că romanul de debut al lui Rawi Hage este una dintre cărțile sale preferate. Pentru că citisem anterior două cărți de-ale lui Găvan, Exorcizat și Neverland, bănuiam  oarecum stilul acestui roman, dar, sincer să fiu, nu credeam că o să întâlnesc o scriitură atât de puternică.

Rawi Hage este un scriitor născut în Beirut ce a trăit în mijlocul Războiului Civil din Liban. În 1992 s-a stabilit în Canada, debutând în anul 2006 cu Jocul lui De Niro, roman ce a fost tradus în peste 30 de limbi, câștigând mai multe premii internaționale.

Ne aflăm în Beirut, în plin război civil, acțiunea romanului fiind redată din perspectiva lui Bassam Al-Aleyad – un tânăr orfan de tată ce își câștiga existența lucrând ca macaragiu în port.  Împreună cu George (De Niro), Bassam încearcă să păcălească moartea, sperând într-un viitor în care să nu mai fie nevoit țigări cu ajutorul pistolului. Visele nu devin însă realitate cu una cu alta, mai ales în Beirutul sfârtecat de război, motiv pentru care cei doi se implică într-o afacere periculoasă, dar aparent extrem de bănoasă.

Zeci de mii de bombe căzuseră, așteptam să apară moartea, să-și ia cu polonicul porția zilnică din oala cu trupuri și sânge. Mergeam pe stradă sub bombele care cădeau. Străzile erau goale. Mergeam deasupra ființelor umane ascunse în adăposturi, ca șobolanii. Treceam pe lângă fotografiile unor tineri morți, lipite pe stâlpi de electricitate, pe porțile caselor, înrămate în locuri de pomenire improvizate.

Printre cele zeci de mii de bombe, viața încearcă să-și desfășoare cursul normal. Bassam se îndrăgostește de Rana, o vecină extrem de frumoasă, dar aceasta nu se lasă înduplecată cu una cu două să renunțe la virginitate.

Frustrat, singur într-o ruină în care pentru promisiunea unei singure zile în siguranță oricine ar fi trădat pe orice, Bassam se află într-o criză existențială și se gândește tot mai mult la varianta emigrării.

Romanul lui Rawi Hage este de o violență ieșită din comun. Atrocitățile războiului sunt redate într-un mod foarte plastic și cinematrografic, fără prea multe menajamente sau avertismente în prealabil.

Am lovit-o cu patul puștii, am dat în ea, am tot dat, uite așa (și George tocă aerul cu pistolul). Și sângele i-a țâșnit din cap ca dintr-un robinet. M-a împroșcat pe pantaloni. Bântuiam pe alei singur. Am zărit o femeie care le-a pus mâna la gură copiilor… Plângeau. Peste tot pe unde intram găseam femei măcelărite în rochii de casă, bărbați zăcând lângă nevestele lor și lângă fetele lor violate.

Prima jumătate din Jocul lui De Niro mi-a plăcut, chiar foarte mult, dar, ultimele o sută de pagini mi s-au părut cam forțate, cam teatrale, puțin trase de păr, cum ar zice românul, dar, totuși, lectura a fost una incitantă, mai ales că nu am citit prea mulți scriitori din Orientul Mijlociu și nici nu sunt foarte la curent cu situația politică de acolo.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro sau libris.ro.