Emigration blues – Titus Radu. O cronică a românilor sclavi în străinătate

“Emigration blues”, romanul de debut al lui Titus Radu, a zăcut ceva timp prin bibliotecă și a adunat un strat consistent de praf până să îl răsfoiesc, din simplul motiv că sunt destul de reticent la chestiile noi despre care nu am auzit vorbindu-se pe la alții. Noroc însă cu recenziile Danei și Ioanei care m-au făcut curios, încurajat fiind totodată și de subțirimea cărții (am tot scris de-a lungul timpului despre groaza mea față de cărțile mamut). Și bine am făcut!

Andrei, personajul principal al romanului, e un tânăr de 36 de ani, proaspăt divorțat, ce locuiește de trei luni în aceeași cameră cu mama sa în măreața metropolă Lupeni. Neavând prea multe perspective (adică zero), nu e de mirare că Andrei începe să planifice plecarea sa din țară, obiectivul său fiind acela de a munci în Italia. Detaliile plecării se stabilesc în barul „Minerul Beat”, un fel de crâșmă emblematică a orașului – locul în care Andrei se întâlnește cu vechii prieteni din copilărie și deapănă împreună amintirile de la revoluție.

De aici încolo narațiunea alternează peripețiile lui Andrei în Italia cu descrierea ușor ironică a evenimentelor de la Revoluția din ’89. Umorul nu lipsește, deși avem de-a face mai degrabă cu un umor negru care mai mult te întristează decât te face să râzi, autorul reușind să surprindă foarte bine entuziasmul tinerilor revoluționari în antiteză cu epavele care își duc veacul de pe o zi pe alta, deziluzionați și resemnați , în timp ce își îneacă ultimele speranțe la Minerul Beat, 18 ani mai târziu.

Zorii unei vieți mai bune nu se întrevăd însă odată cu plecarea în Italia, fiindcă Andrei și prietenii săi se văd vânduți ca niște vite unui interlop, fiind nevoiți să muncească trei luni de zile gratis ca să-și acopere datoriile de la noul patron.

– Anul trecut, ne-a spus el, privindu-ne în oglindă, i-am lăsat în sat pe românii care lucrau la mine. Le-am dat liber toată duminica. Spre seară, m-a sunat Luca, patronul de la pizzerie și mi-a spus să vin să-mi iau slugile de acolo, că altfel îi împușcă și îi dă la porci. Nu i-a omorât din respect pentru mine. Se îmbătaseră și s-au purtat urât cu soția lui Luca. De atunci, i-am ținut închiși. Înțelegeți? s-a uitat Nando la noi.

Vânduți lui Nando, Andrei și grupul său de prieteni se văd nevoiți să muncească toată ziua la ferma acestuia, să îndure foamea și să locuiască într-un coteț improvizat. În zilele libere nu aveau voie să plece în sat fiindcă riscau să fie împușcați și aruncați la porci, așa că bieții români se văd ținuți captivi asemenea sclavilor, la mii de kilometri distanță de casă.

“Emigration blues” este un roman dur ce taie în carne vie, dar nici nu se putea altfel având în vedere subiectul pe care îl abordează. Stilul simplu și tăios al lui Titus Radu face ca paginile cărții să se întoarcă cu ușurință, lectura fiind facilă și nepretențioasă.

Erau urâte zilele ploioase . Mai ales pentru faptul că ne dădeau răgaz să ne gândim la viețile noastre care, din grajd sau din coteț, ni se păreau fără rost, iar noi ne vedeam prinși în mai multe capcane, în primul rând în cea a propriei sărăcii și neputințe. Dormeam, stăteam cu ochii pe pereți, vorbeam la telefon sau ne adunam toți cinci în grajd, unde ne uitam la televizor, dar când nu erau reportaje despre românii din Italia, ne plictiseam destul de repede și ajungeam la aceeași discuție: dacă nu cumva am avea șanse mai bune în altă parte și ce vrajă sau ce blestem ne tine legația colo, când Italia e atât de mare și atât de frumoasă, iar gardul curții lui Nando e atât de ușor de sărit.