Zorba Grecul – Nikos Kazantzakis

Atunci când auzim de Zorba Grecul ne gândim mai ales la filmul turnat în anul 1964 cu Anthony Quinn în rolul principal. Dar cartea omonimă a lui Nikos Kazantzakis este cu mult superioară producției cinematografice iar acest lucru l-am descoperit și eu săptămânile trecute.

Zorba Grecul e un roman ce atrage încă de la primele pagini; narațiunea curge fluent, stilul e simplu iar atunci când citești ai de fapt impresia că asculți pe cineva care își deapănă povestea vieții sale. Extrem de interesant e faptul că această carte se bazeză pe experiențele din tinerețea autorului. Nikos Kazantzakis s-a servit de întâmplările pe care le-a trăit alături de George Zorbas pentru a scrie acest roman.

Din bibliotecă în mină

Sătul să fie luat peste picior și catalogat drept un șoarece de bibliotecă, naratorul decide să lase cărțile deoparte și să se transforme în schimb într-un om al acțiunii, într-un afacerist. În acest scop închiriază o mină de lignit părăsită dintr-un sat de pe malul insulei Cretea și în timp ce se afla într-o cafenea din Pireu este abordat de Alexis Zorbas, un muncitor bătrân ce-i mărturisește că a fost maistru în mine. Cucerit de simplitatea și pofta de viață a lui Zorbas, tânărul șoarece de bibliotecă îl angajează pe loc și îi oferă postul de supraveghetor al minei proaspăt închiriate.

Vorba lui dură se strecurase pe nesimțite în mine și de atunci tot căutam un pretext să las baltă hârțoagele și să trec la fapte. Îmi era silă și rușine să port ca blazon spiritual acest rozător abject. În urmă cu o lună găsisem prilejul: am închiriat, pe un țărm cretan, spre Marea Libiei, o mină de lignit părăsită. De-aceea plecam acum în Creta, să trăiesc laolaltă cu oamenii simpli, muncitori, țărani, departe de tagma șoarecilor de bibliotecă.

Între narator și Zorbas se leagă o strânsă prietenie, bătrânul țăran arătându-i tânărului intelectual că fericirea nu se ascunde în cărțile de filosofie, ci în lucrurile simple și mărunte de zi cu zi.

Alexis Zorbas nu e un personaj simplu, ci extrem de simplu. Nu e școlit, dar dispune de o inteligență nativă incredibilă și reușește să conceapă răspunsuri simple, amuzante și tranșante la mai toate întrebările și frământările metafizice ale prietenului său mai tânăr – aceste replici reprezentând de altfel și deliciul lecturii.

Zorbas e un om cu adevărat liber, călătorește după bunul său plac, nu are un loc căruia să-i zică casă, nu are constrângeri de nicio natură și cu toate acestea se consideră un om fericit. Iute la mâine, cu o fire explozivă, Zorbas suferă și se bucură cu aceeași intensitate, găsește bucuria într-un pahar de vin, în muzica cântată la santuri iar atunci când simte că nu se poate exprima cu ajutorul cuvintelor dansează de unul singur.

Pricepeam că Zorbas ăsta era omul pe care-l căutam fără nădejde de-atâta amar de ani; o inimă vie, un suflet mare, neșlefuit, care avea buricul legat de maica lui, Pământul. Ce însemna artă, dragoste de frumos, puritate, patimă – muncitorul ăsta mi le lămurise cu cele mai simple vorbe. Mă uitam la mâinile lui tăbăcite de săpatul la cazma, pricepute să cânte la santuri – pline de bătături și zbârcituri, deformate, nervoase. Desfăcură cu mare grijă și gingășie, de parc-ar fi dezbrăcat o femeie, desaga și scoaseră din ea un santuri vechi, cu o mulțime de coarde, cu podoabe din bronz și fildeș și cu o fundă de mătase roșie în vârf. Degetele lui groase îl mângâiară încet, pătimaș, ca pe o femeie. Apoi îl înveli la loc, cum învelim trupul iubit să nu înghețe de frig.

Zorba Grecul e un roman ce uimește prin simplitatea sa, e un roman ce are efectul de a-ți ridica moralul instant și de a te pune pe picioare, oricât de lipsit de poftă de viață ai fi.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro sau libris.ro.