Vise de pe Bunker Hill – John Fante

L-am descoperit pe John Fante, ca mai toți cititorii, prin intermediul lui Bukowski. Vara trecută am citit Drumul spre Las Vegas, care mi s-a părut foarte mișto și în care am găsit același realism murdar pe care l-a abordat câțiva ani mai târziu cel care l-a oferit lumii pe Henry Chinaski. Doar că proza lui Fante mi s-a părut mai aromată, mai hazlie decât a lui Bukowski.

De curând am citit și Vise de pe Bunker Hill, o cărțulie subțire cu o copertă colorată și lucioasă pe care am citit-o în două zile. Întrucât înainte citisem ceva care mă epuizase complet, am găsit acest microroman ca o adevărată gură de aer proaspăt. Cartea scriitorului american m-a binedispus peste măsură și mi-a refăcut instant moralul.

Vise de pe Bunker Hill este cea de-a doua carte a tetralogiei ce-l are în prim plan pe Arturo Bandini. Ajuns în Las Vegas, Bandini, în vârstă de 21 de ani, se angajează ca redactor la Gustave Du Mont pentru zece dolari pe săptămână după ce anterior lucrase o vreme ca picolo la un restaurant din oraș. Noul job al lui Bandini presupunea să hăcuiască manuscrise – adică primea tot felul de “creații literare” din partea clienților editurii iar el le corecta cu o plăcere macabră în așa fel încât forma finală a manuscrisului nu mai avea nicio legătură cu documentul inițial.

După ce inevitabilul se produce și Bandini este concediat, se angajează ca scenarist la Hollywood pe un salariu extrem de gras, sarcina lui zilnică fiind aceea de freca menta. Însă Bandini e un tip cu aspirații, nu doar un simplu profitor și insistă pe lângă șefii săi să contribuie la realizarea scenariului unui film adevărat. După ce primește consimțământul, Bandini scrie scenariul unui film western dar după ce îl vizionează realizează că din scenariul său nu s-a păstrat mare lucru.

Toată munca mea, toată gândirea mea erau atât de departe de film, încât era uluitor, incredibil. Doar în două locuri am dat peste niște replici care ar fi putut scrise de mine și pe care regizorul nu le tăiase. Prima era o scenă de la început în care șeriful intra călare în Sin City la galop și oprea calul în fața saloon-ului, strigând: „Ho!” Iar eu țineam minte replica asta: „Ho!” Replica mea. Puțin mai târziu, șeriful ieșea mândru din salon, urca pe cal și striga „Diii!” Și asta era replica mea: „Diii!” „Ho” și „diii” – marea mea realizare ca scenarist.

Vise de pe Bunker Hill e o carte ce se citește cu zâmbetul pe buze de la început până la sfârșit. Presărat de mici aventuri erotice precum cea în care doamna Brownell, o băbăciune cu 5 ani mai bătrână decât mama lui Bandini, îi devine amantă, sau cu diverse situații hazlii precum episodul cu Ducele, romanul lui Fante poate fi considerat un adevărat deliciu.

M-am născut într-un apartament de la subsolul unei fabrici de spaghete din nordul Denverului. Când tata a aflat că cel de-al treilea copil al lui era tot băiat, a reacționat la fel ca venirea pe lume a celor doi frați ai mei – a stat trei zile beat. Mama l-a descoperit în camera din fundul unei cârciumi aflate peste drum de apartamentul nostru și l-a luat târâș acasă. După asta, tata nu prea m-a mai băgat în seamă.

Datorită ușurinței cu care se citește, Vise de pe Bunker Hill e o carte ce poate fi lecturată fără probleme pe plajă, în metrou sau în timpii morți din trafic fiindcă are acel rol extraordinar de a binedispune și de a descreți frunțile.

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.