Trei pe două biciclete. Să râdem de nemți împreună cu Jerome K. Jerome

Trei pe două biciclete. Să râdem de nemți împreună cu Jerome K. JeromeJerome Klapka Jerome e unul dintre cei mai mari umoriști englezi. Cel puțin așa îl percep eu. Deși operele sale au fost scrise acum mai bine de un veac de fiecare dată când le (re)citesc râd ca spartul. Din păcate însă am observat ca domnul Jerome nu e foarte popular în zilele noastre iar din acest motiv mă încearcă un sentiment de regret. În schimb ne aplecăm atenția către tot felul de scriituri de slabă calitate ce se vor a fi comice dar din care nu reușești să obții un gram de umor nici dacă le storci precum un burete. Păcat!

„Trei pe două biciclete” este un roman apărut în anul 1900 și se vrea un fel de continuare după „Trei într-o barcă”. Astfel ne întâlnim cu aceiași protagoniști care s-au aventurat în călătoria de pe Tamisa, Jerome, George și Harris, doar că de această dată vor întreprinde o excursie pe biciclete în Germania. Ca și în „Trei într-o barcă”, romanul abundă în situații comice, multe dintre ele fiind de-a dreptul delicioase.

În prima parte Klapka Jerome ironizează cu multă măiestrie relația dintre sot și soție, creând câteva dialoguri și scenete absolut fabuloase. Apoi umorul autorului se îndreaptă către diferențele dintre englezi și germani. Iar aici scriitorului britanic nu-i scapă nimic. Surprinde foarte bine mentalitatea germanilor, pe care o ironizează la fiecare pas și face în același timp analogii comice cu modul de-a fi al britanicilor.

Un alt lucru pe care nu ai voie să-l facă pe străzile orașelor din Germania este să dai de mâncare cailor, catârilor sau măgarilor, fie că aparțin altor persoane. Dacă te-apucă o pasiune să hrănești calul altcuiva, trebuie să-ți dai rendez-vous cu animalul, și masa să se consume într-un loc autorizat. Nu ai voie să spargi sticlă sau porțelan pe străzi; de fapt, este interzis să faci acest lucru în absolut orice alt loc public; și dacă spargi, trebuie să aduni toate cioburile. Ce urmează să faci cu cioburile după ce le-ai cules, nu știu să vă spun. Tot ce știu în mod cert este că nu-i permis să le arunci nicăieri, nici să le lași pe undeva și nici, pare-se, să te descotorosești de ele în vreun fel. Probabil că ți se pretinde să le porți cu tine până mori și să fii îngropat cu ele; sau poate ți se îngăduie să le înghiți.

Când vine vorba despre Klapka Jerome orice recenzie de carte pălește în umorului său magistral și de aceea îmi șoptește cineva în cască că e mai bine să mă opresc aici, pentru că uneori unii autori trebuie citiți fără să mai fie nevoie să cauți referințe sau păreri despre ei.

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *