Peștera – Jose Saramago

Pe la sfârșitul anului trecut am citit “Eseu despre orbire”, de Jose Saramago. Mi-a atras atenția nu doar tema distopica a romanului, ci mai ales stilul autorului portughez. Așa că de curând am trecut la catastiful lecturilor și „Peștera”.

La fel ca și în „Eseu despre orbire”, în „Peștera” întâlnim același stil ciudat, fără linii de dialog sau ghilimele, replicile personajelor fiind despărțite doar prin virgulă. Capitolele nu sunt numerotate, o simpla pagină albă anunțându-te trecerea la capitolul următor.

Când doriți, chiar mâine, Mâine nu știu dacă pot, ginerele meu vine acasă în ziua lui liberă, profită ca să mă ajute să le modelez și pe celelalte trei sute, Atunci, poimâine, cât de repede puteți, mi-a venit o idee pe care vreau s-o punem repede în practică, Vă referiți la păpușile mele, Exact, vă amintiți că am vorbit de un sondaj, Îmi amintesc, desigur, domnule, privind situația anterioară achiziției și cea posterioară uzului, Felicitări, aveți o memorie bună […]

Dacă în „Eseu despre Orbire” acțiunea se desfășoară într-un ritm alert și te ține cu sufletul la gură, în schimb, în „Peștera” acțiunea decurge extrem de anevoios, avem de-a face cu puține personaje iar dialogurile banale dintre acestea se întind pe pagini întregi. Cipriano Algor, un olar din tată-n fiu, Marta Algor, fiica lui Cipriano, Marcal Gacho, soțul Martei, câinele Găsit și văduva Isaura Estudiosa se numără printre puținele personaje pe care le veți întâlni pe parcursul cărții.

Lumea zugrăvită de Saramago în “Peștera” e una distopică, gri. Totul gravitează în jurul Centrului, locul în care visează oricine să trăiască, de aici fiind coordonate toate tranzacțiile, Centrul fiind văzut ca un loc în care toate dorințele devin posibile.

În realitate, în ciuda multelor ei defecte, viața iubește echilibrul, dacă ar porunci numai ea, ar pune permanent culoarea aurului peste culoarea albastră, ar face ca orice concav să-și aibă convexul, să nu aibă nici o despărțire fără sosire, s-ar strădui ca vorba, gestul și privirea să se poarte ca niște germeni inseparabili care, în toate circumstanțele, spun același lucru.

Un scurt rezumat

Cipriano Algor a trăit toată viața fabricând vasele din lut pe care mai apoi le vindea Centrului. Într-o bună zi Centrul refuză să-i mai cumpere vasele din lut pentru că acestea s-au demodat, oamenii preferându-le în schimb pe cele din plastic. Văzând cum viața lui de până atunci riscă să se prăbușească, Cipriano propune Centrului, la sugestia fiicei sale Marta, să le vândă figurine din lut. În scopul de a cerceta piața, Centrul comandă o cantitate însemnată de figurine. De aici încolo Saramago ilustrează cu lux de amănunte eforturile Martei și ale lui Cipriano de a finaliza la timp figurinele. În paralel, Marcal Gracho, ginerele lui Cipriano, care lucra în Centru ca gardian de clasa a II-a încearcă să obțină o promovare pentru a reuși să se mute într-un apartament din Centru cu întreaga sa familie.

Unde-i Peștera?

Recunosc că încă de când am început să citesc cartea, eram extrem de curios să văd care este legătura dintre “Peștera” lui Platon și cea a lui Saramago. Și, pe măsură ce avansam cu lectura, eram panicat de faptul că știam deja toate tehnicile de olărit dar nu descoperisem încă nicio peșteră. Abia după ce am terminat de citit mi-am dat seama că am trecut ca gâsca prin apă fără să compar viața seacă și lipsită de sens a lui Cipriano Algor și a familiei sale cu oamenii din „Peștera” lui Platon.

Nu va fi ușor, omul nu e un lucru pe care-l repezi într-un loc și-l lași acolo, omul se mișcă, gândește, întreabă, se îndoiește, cercetează, vrea să știe și, dacă e adevărat că, silit de obișnuița conformismului, pare, mai devreme sau mai târziu, că s-a supus obiectelor, să nu creadă că supunerea este, în toate cazurile definitivă.

Deși stilul lui Saramago este catalogat de mulți ca fiind unul greoi, pe mine chiar m-a prins și, în timpul lecturii, am avut momente când nu mai puteam de foame sau de sete, dar nu mă puteam hotărî să abandonez cartea. Așa că sunt extrem de curios și de celelalte cărți ale scriitorului portughez. Probabil că voi continua cu “Eseu despre luciditate” sau „Toate numele”.

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

foto