O mie de cocori – Yasunari Kawabata

Aproape de fiecare dată când citesc câte vreun scriitor nipon intru într-o stare ciudată, greu de exprimat în cuvinte – o melancolie profundă și o vulnerabilitate pe care cu greu reușesc să o depășesc. O fi din cauza subiectelor bizare, a modului lor extrem de diferit față de al europenilor de a privi lucrurile, sau poate că e din cauza simbolurilor pe care mă chinui ca un habarnist să le descifrez. Nu știu, încă.

De Kawabata am citit acum jumătate de an “Frumoasele adormite” iar de curând am terminat și „O mie de cocori”. Recunosc că scriitura lui Yasunari Kawabata mă atrage; modul în care a reușit să îmbrace simple cuvinte în simboluri răscolitoare mi se pare de-a dreptul incredibil. Nu degeaba e primul japonez laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură.

Acțiunea romanului „O mie de cocori” se învârte în jurul lui Kikuji Mitani, un tânăr celibatar înconjurat de mai multe femei – Kurimoto Chikako (fosta amantă a tatălului lui Kikuji), domnișoara Inamura (fata cu care Chikako vrea să-i aranjeze căsătoria lui Kikuji), doamna Ota (o altă fostă amantă a tatălui personajului principal) și Fumiko (fiica doamnei Ota).

Invitat la o ceremonie a ceaiului de către Chikako, Kikuji face cunoștință cu domnișoară Inamura – o fată drăguță ce poartă o eșarfă cu motivul celor o mie de cocori (simbol al fericirii în cultura niponă). Niciunul dintre cei doi tineri nu știau însă că s-au întâlnit în cadrul unui miai (prima întâlnire din cadrul unei căsătorii aranjate).

Kikuji este intrigat de faptul că Chikako încearcă să-l căsătorească cu forța cu domnișoara celor o mie de cocori și se refugiază în schimb în brațele doamnei Ota. Descoperind în fosta amantă a tatălui o femeie delicată și melancolică, Kikuji devine tot mai atras de aceasta. În schimb doamna Ota cade pradă remușcărilor, simțindu-se vinovată de faptul că prin patul ei a trecut fiul fostului amant.

Acțiunea romanului se petrece pe fondul ceremoniei ceaiului, surprinzând modul în care generația tânără încearcă să se rupă de vechile tradiții și obiceiuri, fiind nepăsători față de regulile respectate cu sfințenie timp de sute de ani de către predecesorii lor.

Așa cum îi spusese și Fumiko, smalțul alb avea pe el o tentă roșiatică. Dacă te uitai mai atent, roșul părea să plutească de undeva din adâncurile albului. Marginea bolului avea o nuanță maroniu-deschis. Dar într-o parte culoarea era ceva mai închisă. Acolo să fi fost locul pe unde băuse cineva în mod constant? Poate că era pătat de ceai, dar la fel de bine ar fi putut să fie pătat de buzele cuiva. Kikuji se uită la maroniul-deschis și i se păru că zărește o urmă de roșu în el. Rujul mamei? Mai erau niște urme roșii întunecate și în crăpăturile fine din interiorul bolului. Culoarea rujului vechi, a unui trandafir ofilit, a sângelui uscat… Kikuji simți că i se face rău. Fu cuprins de un sentiment grețos de necurățenie, combinat cu unul de fascinație morbidă.

Kikuji are așadar de ales între fericire – domnișoara Inamura (o fericire impusă, o fericire pe care nu și-o dorește însă) și senzualitate – doamna Ota ( o senzualitate periculoasă ce a distrus căsnicia tatălui său și care riscă să lase urme și asupra lui ).

„O mie de cocori” este o carte extrem de scurtă (150 de pagini) și se poate citi foarte ușor, asta grație, bineînțeles, măiestriei lui Kawabata care a introdus în proza sa elemente ale poeziei tradiționale japoneze – haiku.

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.