Mândrie și Prejudecată, de Jane Austen. Cartea după care dai în diabet
Îmi vine greu să scriu despre “Mândrie și Prejudecată”, cel mai cunoscut roman al scriitoarei britanice Jane Austen. Am citit cartea prin anul doi de facultate după ce mi-a fost recomandată de mai multe persoane și am început lectura având mari așteptări.
Cartea Mândrie și Prejudecată este disponibilă la un preț redus pe Elefant.ro și Libris.ro.
Jane Austen și-a publicat romanul la începutul secolului al XIX-lea iar scriitura sa mi s-a părut a fi tributară clișeelor și trăsăturilor epocii respective. M-a suprins în mod plăcut însă modul în care scriitoarea britanică a ironizat în mod subtil burghezia cu toate obiceiurile și metehnele sale. Din acest motiv prima parte a romanului chiar a reușit să mă încânte într-o anumită măsură.
“Mândrie și Prejudecată” îi are în prim plan pe Elizabeth și Darcy, doi tineri cu situații materiale diferite care la început se urăsc de moarte. Iar aici încă o bilă albă pentru domnișoara Jane Austen – relațiile dintre personaje au fost creionate magistral și dacă stai puțin să te gândești la toate încrengăturile posibile și imposibile te ia capul.
Vreți să mă intimidați, domnule Darcy, venind atât de solemn să mă ascultați. Dar nu vă voi tulbura, deși sora dumneavoastră cântă într-adevăr atât de bine. Există în mine o încăpățânare ce nu-mi îngăduie să mă las intimidată când o vor alții. Curajul meu crește întotdeauna ori de câte ori cineva încearcă să mă intimideze.
Ce nu mi-a plăcut la Mândrie și Prejudecată
Aici trebuie să vin cu o listă destul de lungă. Înainte de a mă da în stambă trebuie să precizez că sunt conștient de faptul că romanului lui Austen a fost scris într-o perioadă în care societatea era marcată de tot felul de bariere sociale și prejudecăți cu privire la rolul femeii. Și, acestea fiind spuse, să trecem la treabă.
După ce am trecut de jumătatea romanului, fiecare pagină a început să se transforme pentru mine într-un adevărat chin. Elizabeth Bennet a fost practic zeificată de către Jane Austen. Surorile ei erau proaste grămadă, mă-sa nu o înțelegea, doar ea era deșteapta și frumoasa lumii. Și chiar nu mi-a plăcut cum scriitoarea britanică și-a urcat personajul pe piedestal. Iar odată cu Elizabeth a început să-l proslăvească și pe Darcy. În privința celui din urmă e cumva de înțeles de ce a apărut această distorsiune, de vină fiind atitudinea conciliantă a îndrăgostitei Elizabeth.
Oh, desigur, spuse Bingley, să auzim tot, toate amănuntele, să nu lăsăm deoparte înălțimea și grosimea lor comparativă, pentru că acestea, domnișoară Bennet, au în discuție mai multă greutate decât vă dați dumneavoastră seama. Vă asigur că, dacă Darcy n-ar fi un om atât de mare și de falnic în comparație cu mine, nu aș avea pentru el nici jumătate din deferența pe care o am. Vă declar că nu cunosc ceva mai oribil decât Darcy, în anumite împrejurări și în anumite locuri – acasă la el în special, într-o seară de duminică în care nu are nimic de făcut.
Un alt aspect care m-a făcut să mă dau cu capul de pereți a fost previzibilitatea romanului. După primele o sută de pagini deja știi cum o să se termine toată acțiunea. Și astfel te aștepți la o telenovelă cu iz de epocă victoriană. Nicio surpriză! Așteptările nu îți vor fi înșelate. Doar că fiecare pagină parcă e scrisă forțat să smulgă câte o lacrimă fetișcanelor sărace de pension care așteaptă să fie salvate din mizerie de câte vreun tânăr nobil, bogat și bineînțeles, extrem de chipeș. Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care romanul s-a bucurat și încă se bucură de o popularitate imensă în rândul cititoarelor. Și, personal, nu cred că e nimic greșit aici pentru că până la urmă reprezentantele sexului feminin au cu totul alte trăiri decât bărbații.
Referitor la romanul lui Jane Austen, foarte amuzantă și grăitoare de la sine mi s-a părut afirmația lui Mark Twain:
Nu am niciun drept să judec cărţile nimănui şi nu o fac, cu excepţia cărţilor pe care le urăsc. De multe ori vreau să o critic pe Jane Austen, dar cărţile ei mă enervează atât de tare încât nu-mi pot stăpâni furia și de aceea trebuie să mă opresc înainte să încep. De fiecare dată când citesc Mândrie şi Prejudecată îmi vine s-o dezgrop şi să-i lovesc craniul cu propria ei tibie.
Cartea Mândrie și Prejudecată este disponibilă la un preț redus pe Elefant.ro și Libris.ro.
Ok Jane Austen si al ei roman nu trebuie zeificate, dar nici nu trebuie sa fie judecate dupa un criteriu atat de slab precum actiunea romanului. Fara suparare, dar se vede ca nu ai terminat facultatea de litere. Intr-un roman nu actiunea da valoarea cartii, ci estetica, perspectiva, noutatea, stilul autorului. Si dupa cum singur ai scris autoarea a trait, nu chiar in epaca victoriana, cam in perioada Regency, cand o femeie scriitoare nu prea era vazuta cu ochi buni. Eu am studiat cartea asta la facultate, nefiind la sectia de engleza pentru felul in care e scrisa, nu pentru firul narativ. Daca marele Nabokov ii acorda lui Jane Austen unloc in al sau curs de literatura, stia el ce stia.
Nina, eu cred ca trebuie sa judecam o carte pe baza unui cumul de criterii: stil, estetica, perspectiva (asa dupa cum bine ai zis) dar si dupa actiune, creionarea personajelor, dezvoltarea firului narativ, etc. Mandrie si prejudecata e scrisa foarte bine d.p.d.v stilistic dar un cititor nu apreciaza doar stilul. A, daca scrii cartea doar pentru critici, da, ok, acorzi o mai mare importanta stilului. Dar criticii reprezinta doar o mica parte din cei care iti vor citi cartea. Nu prea imi dau seama cu ce a venit nou Austen in literatura la vremea respectiva, cu exceptia faptului ca era femeie si a indraznit sa scrie. Jos palaria pentru asta, dar eu cred ca daca pe Jane o chema John nu mai auzea nimeni despre Mandrie si Prejudecata astazi.
Salutare! Niste mici observatii la textul tau. Personajele feminine in cartile scrise de Jane Austen sunt cam mereu zeificate deoarece asta e si ideea. Nu e o trasatura specifica marca Jane Austen, surorile Bronte fac si ele asta. In plus, Lizzy nu e chiar atat de perfecta, defapt prejudecafta fiind punctul ei negativ iar mandria fiind aspectul negativ a lui Darcy.
Iti dau dreptate cand spui ca actiunea este previzibila dar asta nu inseamna nimic. Si in LOTR e asa dar nu cred ca ai spune ca sunt carti rele deoarece ai idee inca de la inceput cum se termina povestea.
Spre sfarsit cand vorbesti despre cine crezi tu ca e publicul tinta pentru carte (si mai ales remarca “daca pe Jane o chema John nu mai auzea nimeni despre Mandrie si Prejudecata astazi.”) o dai in penibilitati. Faptul ca e scrisa de o femeie, intr-un anumit context social, ii da multa greutate dar sa zici ca daca era scrisa de un barbat nu auzea nimeni de ea e patetic. Daca nu iti dai seama cu ce a venit nou la vremea respectiva, mai citeste literatura din perioada respectiva si despre perioada aceea. Apropo, perioada aceea nu e victoriana.
Este trist si faptul ca il citezi pe Twain (care a scris 2-3 carti bune) si ii dai dreptate dar cand auzi de “critici” gen Nabokov brusc schimbi foaia si nu ii mai citezi.
Am citit această carte pe la 14 ani, deci acum 5 ani, ceea ce nu e chiar atât de mult, dar nu-mi amintesc mai nimic din ea. Totuși suficient cât să o las undeva în fundul listei de “to read”. În altă ordine de idei, deși sunt bine scrise, eu dau ochii peste cap mult și mă plictisesc fiindca în aceste cărți sunt prea multe clișee, acțiunea e de telenovelă și mă enervează la culme această alegere a scriitorului de a face protagonistul lui perfect. Vreau personaje reale.