Maestrul și Margareta – Mihail Bulgakov. Dracu’ vizitează Uniunea Sovietică

După ce am terminat de citit „Maestrul și Margareta”, m-am întrebat: “așa și, care-i faza, a venit dracul pe pământ ca să ce?” Din fericire, am reflectat mai mult după lectura acestui roman și m-am prins că nu e doar o chestie puerilă. Bulgakov ăsta chiar a făcut o chestie mișto aducând un mic strop de mare fantezie în cenușia Uniune Sovietică. Dar parcă prea am început abrupt această recenzie, sau mi se pare mie că am băut din nou prea puțin? Paharul e gol…

Mihail Bulgakov ar fi devenit, probabil, un scriitor serios, cu o tonă de romane serioase, dacă nu s-ar fi născut în țara de origine a comunismului. L-a cunoscut de tânăr pe Tolstoi (unul dintre cei mai serioși scriitori pe care i-am citit vreodată), s-a tras în poză cu el, adică era pe calea cea dreaptă.

Ca orice artist sovietic ce se respectă, Bulgakov intră în conflict cu regimul încă de la primele sale scrieri. Din 1929 lui Bulgakov nu i se mai publică absolut nimic iar scriitorul rus trăiește abia de pe o zi pe alta. Se stinge din viață, în mizerie, unsprezece ani mai târziu. Și mă gândesc acum, cum să nu trimiți diavolul în Moscova și să nimicești toți scriitorii sovietici lingăi după un asemenea tratament?

Cam despre ce e vorba în roman (în afară de faptul că dracul vizitează Moscova)

Mihail Alexandrovici Berlioz, redactor șef al unei reviste literar-artistice lunare și președintele consiliului de conducere al uneia dintre cele mai de seamă grupări literare din Moscova, Massolit, discută împreună cu Ivan Nikolaevici Ponîrev despre inexistența lui Hristos. În discuție se implică, total neinvitat, și profesorul Woland, cel care le mărturisește celor doi că a fost de față la răstignirea lui Hristos. După ce îi prevestește moartea lui Berlioz, Woland este considerat nebun de către cei doi, însă întâmplarea face ca săracul redactor șef să își găsească sfârșitul în scurt timp, exact așa după cum îi fusese prorocit.

De acum încolo se declanșează un adevărat iad, la propriu; în scenă intră un motan uriaș vorbitor (Behemont), o vrăjitoare goală (Hella), fostul dirijor de cor bisericesc Koroviev și Azazello – ajutoarele lui Woland, însuși Satana care a venit puțin prin Moscova societică să își facă de cap și să dea un bal, invitând la petrecere cei mai mari nelegiuți care trăit vreodată pe pământ.

Musafirul nu mai era singur în dormitor, ci cu o societate întreagă; în celălalt fotoliu ședea tipul care i se năzărise lui Steopa în oglinda din vestiar. Acum îl vedea limpede de tot: o mustăcioară pufoasă, o lentilă e pince-nez-ului sclipind viu, iar cealaltă lipsă. Dar în dormitor apăruseră lucruri și mai albastre: pe un puf al văduvei bijutierului stătea tolănit într-o poză neobrăzată un al treilea; și anume un motan negru de dimensiune înspăimântătoare, cu un pahar de votcă într-o labă și cu furculița, pe care apucase s-o înfigă într-o ciupercă marinată, în cealaltă.

Romanul lui Bulgakov e un regal fantastic; dacă la început realul se îmbină cu chestiile supranaturale, pe măsură ce înaintezi în lectura romanului realizezi că nu mai este nicio limită de trecut, pentru că te afli la câteva rânduri distanță de dracu’ și de tot alaiul său. Și dacă asta n-o să-ți fie îndeajuns, chiar o să îți placă de el, o să simpatizezi cu el și o să ți se pară un băiat simpatic.

„Maestrul și Margareta” e un roman ce chiar nu trebuie ratat. Doar că înainte de a-l începe vă sfătuiesc să citiți și câteva chestii despre viața lui Bulgakov pentru a înțelege mai bine contextul în care a dat naștere acestei opere.

Se petrecu un lucru nemaivăzut. Motanul își zbârli blana neagră și scoase un mienut sfâșietor. Apoi se făcu ghem și, ca o panteră, sări drept în pieptul lui Bengalski, de unde se mută pe capul acestuia. Mârâind, își înfipse labele grase în părul rar al prezentatorului și, cu un urlet sălbatic, după ce îl răsuci de două ori, smulse capul de pe gâtul lui durduliu.

A, și să nu uit, în „Maestrul și Margareta” am dat, probabil, peste cea mai tare vorbă de duh din câte au fost scrise vreodată despre Dostoievski:

Ca să te convingi că Dostoievski este scriitor, trebuie neapărat să-i ceri legitimația? Păi, ia dumneata la întâmplare cinci pagini din orice roman al lui și te vei convinge, fără nici o legitimație, că ai de-a face cu un scriitor! Și-apoi, cred că nici nu avea legitimație.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

*foto