Madame Bovary, un fel de Anna Karenina mai de la țară

„Madame Bovary” e prima și singura scriere a lui Gustave Flaubert pe care am citit-o. Acum câteva săptămâni am luat la mână și „Ispitirea Sfântului Anton” dar fiindcă nu am reușit să intru în starea necesară pentru parcurgerea unei astfel de opere, am lăsat-o deoparte pentru moment. Referitor la titlul articolului – care probabil v-a intrigat pe unii dintre voi, trebuie să precizez că nu e cazul să vă așteptați la o paralelă între Emma Bovary și Anna Karenina. Am făcut comparația doar să vă ațâț puțin și să vă sugerez să vă scoateți cuțitele. Deși unele comparații cu Anna Karenina vor exista la un moment dat.

Am citit „Madame Bovary” fiindcă mai toate domnișoarele cu care am intrat în contact în timpul studenției citiseră cartea, plus că eram curios să îl descopăr pe Flaubert. Am amânat puțin momentul lecturării fiindcă știam că este vorba despre aventura unei femei infidele iar aceste povestiri, mai ales când vin din partea unor scriitori francezi, mă fac uneori să-mi doresc ca țeasta să-mi fie sfredelită de un burghiu de 40 de mm. Dar am trecut peste complexele și prejudecățile mele și am citit chiar cu atenție Madame Bovary deși unele pasaje m-au plicitist groaznic.

Emma Bovary – prototipul țărăncuței naive cu țărână sub unghii

Romanul lui Flaubert o înfățișează pe Emma Bovary – fiica unui țăran bogat ce a fost crescută prin mănăstiri și care, fiindcă în acele vremuri nu exista televiziune și implicit nici telenovele sud americane, s-a autoeducat citind romane de dragoste. Se visa o mare castelană, înconjurată de prinți și servitori care să-i sufle în buclele aurii în fiecare dimineață. Ghinion însă. Emma Bovary nu s-a măritat cu vreun fiu de împărat de prin cărțile ei ci cu Charles Bovary – un medic ursuz, mai în vârstă decât ea. Iar doamna Bovary, în loc să-și fi văzut de țărâna de sub unghii, a continuat cu lecturile din Balzac și, după ce a descoperit că proaspătul soț e doar un medic și nu vreun iubăreț romantic de prin romanele de dragoste, în mintea-i necoaptă au început să îi răsădească planuri de infidelitate.

Întoarsă acasă, Emmei îi plăcu la început să comande slugile, pe urmă se sătură de viața de la țară și regretă viața la maici. Când Charles veni prima dată la Bertaux, Emma se socotea dezamăgită, nemaivând nimic de învățat, nimic nou de simțit. Dar neliniștea provocată de starea cea nouă sau poate reacția cauzată de prezența bărbatului îi fusese suficientă să creadă că dobândise și ea, în sfârșit, acea minunată pasiune ce, până atunci, fusese până atunci doar un fel de pasăre mare cu pene trandafirii plutind în azurul splendid al unui cer poetic; iar acum nu-și putea imagina că tihna aceasta în care trăia ar fi fericirea la care visase.

De ce Emma Bovary nu ajunge nici până la genunchiul Annei Karenina

Dacă în Anna Karenina Tolstoi ne înfățișează o femeie puternică și educată ce a avut ghinionul să nimerească lângă un bărbat mediocru, doamna Bovary se dovedește a fi tipul femeii limitate și inculte ce își caută tot felul de scuze, plângându-și zilnic de milă, pentru a-și justifica actul infidelității. Cu riscul de a-mi pune în cap cititorii care o idolatrizează pe Emma, pentru mine doamna Bovary nu a reprezentat decât prototipul țărăncuței needucate care, dat fiind faptul că avea o stare financiară stabilă – nu strălucită, dar lipsită de griji, și nu avea preocupări de această natură, în infinita-i plictiseală și prostie s-a angajat în diverse activități extraconjugale. Iar Flaubert a zugravit-o exemplar pe Emma, în multe situații scriitorul francez reușind să-mi smulgă câte un zâmbet cu ironiile sale subtile. În Anna Karenina e cu totul o altă mâncare de pește. Acolo chiar avem un roman care tratează și încearcă să edifice diverse ipostaze și mistere feminine. Gustave Flaubert însă, cred eu, nu și-a propus acest lucru, a încercat să vină cu o parodie prin care să critice și să râdă de moravurile epocii.

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.