Lolita, de Vladimir Nabokov: cum transformi un pedofil într-un tip simpatic

recenzie lolita vladimir nabokovÎn primul an de facultate proful care ne preda cursul de Exegeză în Filosofie, un tip super băiețas, ca toți profii de filosofie pe care i-am cunoscut până acum, ne-a întrebat dacă am citit “Lolita” de Vladimir Nabokov. Nu ridicase nimeni mâna deși eram în jur de o sută de studenți (eram prin primele zile de facultate, emoționați și îmbujorați, și încă nu descoperisem crâșmele cu bere ieftină din apropierea universității) iar proful respectiv se arătase, bineînțeles, destul de dezamăgit. Eu, ca un student silitor și interesat, mi-am notat imediat titlul cărții. Partea proastă e că mi-a luat trei ani până să mă apuc s-o citesc, deși imaginea profului dezamăgit mi-a rămas adânc tipărită în memorie.

Humbert se îndrăgostește de o fetiță de 12 ani

Lolita lui Nabokov are un subiect care intrigă și incită în același timp. Un bărbat de 35 de ani, Humbert Humbert, are o pasiune pentru fetițe (da, vorbim despre un pedofil) și își canalizează întreaga energie pentru a le observa și seduce. Humbert pune ochii pe o copilă de 12 ani, Dolores Haze, și pentru a se apropia de aceasta se căsătorește cu mama ei. Soția lui Humbert moare la scurt timp iar bărbatul are drum liber pentru a-și îndeplini fanteziile.

Cum a reușit Nabokov să transforme un pedofil într-un tip simpatic

Nu aș vrea să insist prea mult asupra poveștii fiindcă nu povestea în sine m-a atras. M-a surprins însă stilul pe care l-a abordat Vladimir Nabokov pentru a descrie aventurile unui pedofil. Pentru, că oricât de elegant și manierat era, Humbert Humbert tot un pedofil rămâne. Romanul este scris la persoana I-a iar stilul și acțiunea contrasteaza incredibil. În “Lolita” nu găsim limbaj vulgar iar pedofilul Humbert nu este deloc întruchipat precum un monstru sau o persoană fără scrupule, așa cum am putea crede. Găsim în schimb un personaj pe care începem să îl îndrăgim și să îl compătimim încă de la începutul romanului. Iar faptul că acesta dezvoltă o atracție către o fetiță de 12 ani nu ni se mai pare de la un moment dat chiar așa o crimă, iar acesta este meritul lui Nabokov care a zugrăvit exemplar trăirile interioare ale lui Humbert Humbert.

Apropo: m-am întrebat adesea ce se întâmplă mai târziu cu nimfetele. Nu cumva în această lume forjată din încrucișarea cauzelor și efectelor, palpitul pe care l-am furat de la ele le-a afectat viitorul? Nimfeta! Fusese a mea și n-a aflat niciodată. Perfect. Dar fapta mea nu va avea repercursiuni mai târziu? Nu i-am influențat oare soarta implicându-i imaginea în voluptățile mele? Iată un izvor de mari și groaznice interogații.

Efectul Nabokov

Țin minte că după ce am termiant de citit Lolita, vreo două zile am încercat să-l imit pe Nabokov și mă chinuiam să îmi imaginez cum ar descrie el micile activități și întâmplări de zi cu zi, de la șuierul metroului și înjurăturile șoferilor prinși în trafic la chipul vâzătorului de legume de pe marginea trotuarului. Din păcate acest obicei m-a părăsit după vreo două zile iar a doua carte de Nabokov pe care am citit-o, “Invitație la eșafod”, m-a depășit complet și nu a reușit să îmi mai redea aceleași trăiri.

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro

11 Comentarii la “Lolita, de Vladimir Nabokov: cum transformi un pedofil într-un tip simpatic”
  1. eu says:
    • Paul Catalin says:
  2. Radu says:
    • Paul Catalin says:
  3. alina says:
    • Paul Catalin says:
  4. Adriana Herta says:
    • Paul Catalin says:
  5. Diana says:
    • Paul Catalin says:
      • Diana says:

Leave a Reply to alina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *