Laur – Evgheni Vodolazkin. Un roman neistoric

Laur – Evgheni Vodolazkin. Un roman neistoric„Laur”, de Evgheni Vodolazkin, a apărut la noi în țară pe la finele anului trecut și mai toți bloggerii livrești pe care îi urmăresc au avut cuvinte de laudă de adresa acestui roman. „Laur” a câștigat numeroase premii prin Rusia, Evgheni Vodolazkin devenind peste noapte unul dintre cei mai populari scriitori din patria tovarășului Putin.

Acțiunea se petrece în Rusia medievală și gravitează în jurul unui personaj aproape mitologic, fantastic, dar și extrem de real și actual în același timp. Arseni, căci acesta este numele personajului, se naște pe 8 mai 1440 în slobozia Rukina și este crescut de către bunicul său, Hristofor, un vraci care îl învața taina ierburilor tămăduitoare. După moartea bunicului, Arseni rămâne singurul vraci din sat și este nevoit să-i trateze de unul singur pe sătenii bolnavi ce îi trec des pragul. Una dintre paciente, Ustina, îi devine iubită însă Arseni încearcă să ascundă relația, iar atunci când Ustinei i se apropie sorocul, acesta refuză să cheme moașa. Nașterea e una complicată iar Arseni, în ciuda eforturilor sale, nu reușește să împiedice moartea iubitei și a copilului său.

Sfătuit de starețul Nikandru, Arseni renunță la viața de până atunci și alege drumul pribegiei. Devine Ustin și colindă satele din Rusia, vindecându-i pe cei bolnavi de ciumă cu ierburi și rugăciuni. Deși își petrece mult timp în jurul bolnavilor de ciumă, boala nu se prinde de Ustin și astfel, având o faimă din ce în ce mai mare, devine invitatul cneazului Mihail în orașul Belozersk. Viața liniștită și lipsită de griji nu e însă pe placul lui Ustin și acesta alege din nou drumul pribegiei, sporind în credință și devenind nebun întru Hristos.

Zbuciumul lăuntric al personajului principal mistuie fiecare pagină a romanului, înghițindu-l pe cititorul și nelăsându-l să respire de emoție. Ustin devine din nou Arsenie, pentru ca mai apoi să devină Ambrozie și, într-un sfârșit, Laur.

Nu mai simt unitatea vieții mele, spuse Laur. Am fost Arseni, Ustin, Ambrozie, iar acum, iată, am devenit Laur. Viața mea a fost trăită de patru oameni care nu seamănă unul cu altul, care au trupuri diferite și nume diferite. Ce avem în comun eu și copilul bălai din slobozia Rukina? Memoria? Dar cu cât trăiesc mai mult, cu atât mai mult mi se pare că amintirile mele sunt o născocire. Încetez să cred în ele, și de-aceea ele nu mă pot lega de cei care am fost eu în diferite perioade. Viața mea seamănă cu un mozaic și se desface bucăți.

„Laur” e un roman ce pune întrebări și care nu te lasă nici după ce l-ai terminat de citit. E un roman cu un subiect extrem de sensibil și greu digerabil dar care, grație lui Vodolazkin, se citește foarte ușor. Pe alocuri stilul lui aduce aminte de clasicii ruși și nu de puține ori am avut impresia că l-aș citi pe Dostoievski și nu pe Evgheni Vodolazkin.

Personajele secundare, deși nu foarte numeroase fiindcă acțiunea gravitează cel mai mult în jurul personajului cu patru nume, sunt atent sculptate. Dintre toate cel mai mult mi-a atras atenția nebunul întru Hristos Foma, un personaj exotic și excentric, cu care e imposibil să nu empatizezi.

Pe întâi septembrie, la Arseni a venit nebunul întru Hristos Foma și l-a felicitat pentru Anul Nou. I-a adus în dar un șobolan mort. Foma îl ținea de coadă, și șobolanul se legăna trist.

Evgheni Vodolazkin și-a denumit romanul său drept unul “neistoric”, pentru că nu a vrut să facă din „Laur”, așa după cum spune el, un îndreptar care să îți spună cum să trăiești sau o carte care să propovăduiască creștinismul, ci a vrut doar să ridice niște întrebări. Tocmai din acest motiv în „Laur” trecutul se împletește cu prezentul și nu întâmplător autorul a strecurat o sticlă de plastic în descrierea unei păduri din secolul al XV-lea.

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *