Invitație la eșafod – Vladimir Nabokov. Un roman din care n-am priceput o iotă

Acum ceva timp am citit “Lolita”, un roman scris de Vladimir Nabokov. Mi-a plăcut exagerat de mult, și nu doar acțiunea ci mai ales stilul lui Nabokov. Așa că am luat orbește o altă carte de-a lui: „Invitație la eșafod”. Nu am citit nicio recenzie înainte sa mă apuc de acest roman, nu știam absolut nimic despre acțiune. Pentru mine a contat doar faptul că pe coperta cărții scria cu litere de-o șchioapă Vladimir Nabokov.

Sincer să fiu, mi-e destul de greu să vorbesc despre „Invitație la eșafod”. Stilul pe care îl propune aici Nabokov m-a luat total prin surprindere. Nici n-am știut ce m-a lovit. Personajul principal, Cincinnatus C., este condamnat la moarte și își așteaptă deznodământul. Așa, până acum sună bine. Buba e că de aici încolo totul sfidează orice logică.

Cincinnatus însă nu dormea, nu dormea și nu dormea, dar ieși din încurcătură gemând și iată că din nou nu dormea, dormea și nu dormea, totul se amesteca, Marfinka, eșafodul, catifeaua – și cum va fi asta – ce va fi? Execuție sau întâlnire? Totul se contopi definitiv, dar el își mai miji ochii o clipă când se aprinse lumina și când Rodion intră tiptil, luă de pe masă catalogul cel negru, ieși, apoi se făcu iar întuneric.

Acțiunea e destul de dezlânată. Am zis “destul de”? Voiam să zic foarte. Modul în care se petrece acțiunea mi-a adus puțin aminte de Kafka, însă Nabokov a sărit cu mult calul. Cincinnatus al nostru este singurul deținut din închisoare, colegul său de celulă se dovedește a fi călăul, soția îl vizitează și îi aduce tot felul de piese de mobilier, execuția sa este amânată deoarece călăul era indispus, și alte ghidușii de genul acesta.

Și atunci deținutul hotărî că e timpul să acționeze. Grăbindu-se îngrozitor, tremurând tot, încercând totuși să nu-și piardă stăpânirea de sine, el scoase din geamantan și-și înălță cizmele de cauciuc, își puse pantalonii de pânză și haina în care era atunci când fusese arestat; găsi o batistă, două batiste, trei batiste (le transformă rapid în cearșafuri care se leagă cap la cap); pentru orice eventualitate, băgă în buzunar o bucată de sfoară de care mai era încă atașat un mâner de lemn pentru transportul pachetelor (nu intra, capătul îi atârna afară); se repezi spre pat ca să bată și să acopere perna cu pătura, astfel încât să pară că cineva nu doarme; dar nu făcu asta, ci se năpusti spre masă ca să apuce foile scrise; dar și acum își schimbă direcția la jumătatea drumului, pentru că gândurile i se încâlceau din cauza ciocănitului nebunesc și biruitor…

După ce am întors și ultima pagină din „Invitație la eșafod” am rămas ca trăznit. Nu înțelesesem nimic. Dar absolut nimic. O să-mi încerc norocul și cu un alt roman de-al lui Nabokov fiindcă Lolita m-a impresionat prea mult ca să abandonez cauza atât de ușor.

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.