The Interview. Multă zarvă pentru nimic
M-am uitat la The Interview ca să înțeleg ce-i cu scandalul din ultimele zile dintre Statele Unite și Coreea de Nord. De regulă puțin îmi pasă de ce mai fac comuniștii gălbejiți dar amploarea scandalului m-a determinat totuși să arunc o geană asupra filmului. Și rău am făcut.
The Interview începe cu un cântec injurios la adresa Statelor Unite, intonat de o fetiță nord-coreană. Apoi facem cunoștință cu Dave Skylark (James Franco) – prezentatorul unui show de televiziune și Aaron Rapaport (Seth Rogen) – producătorul și prietenul lui Skylark. Cei doi încep să-și facă procese de conștiință, să regrete că s-au ocupat doar cu mondenități ieftine și își propun să facă ceva cu adevărat important care să schimbe lumea și alte bla bla-uri din acestea. La scurt timp Skylark află că liderul Coreei de Nord, Kim Jong-un, este un mare fan al emisiunei sale și îl bate la cap pe Aaron s-o pună de un interviu. Kim acceptă, pe fir intră CIA iar Skylark și Aaron călătoresc spre Coreea de Nord cu o misiune specială: să-l asasineze pe Kim Jong-un.
Filmul e prost, chiar foarte prost. Am citit pe Imdb că cică e comedie. Sincer să fiu n-am râs deloc. Colțurile gurii nu mi s-au curbat nici măcar cu câțiva milimetri amărâți. Eram chiar îngrozit. Replici de clasa a II-a, filmare și montaj făcute parcă la mișto de un copil autist și scenariu de tot râsul. Adică jenant, în niciun caz comic. Mi s-a părut totuși interesat că au vrut să-și bată banana de Kim Jong-un dar de fapt personajul interpretat de Randall Park mi s-a părut destul de inteligent. Eu nu mi-l imaginez pe adevăratul Kim Jong-un să fie în stare să se scobească singur în nas, darămite să fie un mare manipulator ce se joacă cu mințile oamenilor – așa cum l-au creionat deștepții de la Hollywood.
Nu prea înțeleg de ce s-a făcut atât tam-tam pentru The Interview. Probabil că dacă nu era faza cu atacul cibernetic asupra Sony Pictures nu mai auzea nici dracu’ de film. Dar așa măcar ne-am pricopsit cu niște reacții comice din partea oficialităților nord-coreene și americane. Păcat de idee, se puteam veni cu ceva inteligent. Dar nu în fiecare zi se toarnă filme precum The Great Dictator.
“Dar nu în fiecare zi se toarnă filme precum The Great Dictator”
Sau macar “The Dictator”, huh?
La “The Dictator” nu m-am uitat. Mă irită fața lui Sacha Baron Cohen.
exact cu aceasi impresie am ramas si eu.
Eu m-am oprit dupa primele 30 de minute. Au fost o risipa si astea.