Iarna decanului – Saul Bellow. Bucureștiul anilor 70 din perspectiva unui laureat Nobel
Am trăit în comunism doar șase luni de zile, din fericire, pentru că m-am născut în vara anului ce a devenit o adevărată bornă în istoria recentă a României. Dar în ultimul timp am citit mai multe romane despre cum decurgea viața în timpul adepților lui Karl Marx și nu pot să nu îmi pun diverse întrebări sau, mai ales, să le pun întrebări celor cu mai multe primăveri decât mine. Ultima carte despre perioada comunistă pe care am citit-o este Iarna decanului, de Saul Bellow și, culmea, chiar dacă este scrisă de un american, mi s-a părut că descrie foarte bine atmosfera din timpul lui nea Nicu.
Saul Bellow a obținut în anul 1975 premiul Pulitzer pentru ca un an mai târziu să primească și Premiul Nobel pentru Literatură. În această perioadă a fost căsătorit cu românca Alexandra Bagdasar Ionescu Tulcea, un matematician de renume ce a fugit din România în 1957. Din cauza faptului că mama Alexandrei se afla pe moarte, Saul Bellow, omul momentului în literatură, a însoțit-o pe Alexandra în București. Era prin iarna anului 1977, la scurt timp după marele cutremur. Această experiență l-a marcat mult pe scriitorul american, determinându-l să zugrăvească imaginea Bucureștiului de atunci în romanul Iarna decanului.
Un american în vizită în Bucureștiul comunist
În roman numele și profesiile personajelor sunt puțin diferite, dar accentul se pune, bineînețeles, pe trăirile personajului și nu pe acțiune. Iarna Decanului ni-l prezintă pe Corde, decanul unui colegiu din America, ce își însoțește soția româncă, Minna, profesoară de astronomie, pentru a-și vizita soacra muribundă, Valeria.
Se lucra încă la repararea stricăciunilor pricinuite de cutremur. O mașină, un soi de macara, se afla în fața blocului. Doi oameni cocoțați într-o vană peticeau crăpăturile din tencuială, în jurul balcoanelor deschise. Dimineața, femei cu părul prins în basmale băteau covoare. Din toate părțile se auzea percuția bătătoarelor. Trage-i! Praful dansa în lumina soarelui.
Pe mine acest roman m-a răvășit complet. Și nu pentru că am aflat cum o duceau bucureștenii în timpul dictaturii mărețului cizmar, pentru că în mare parte știam deja din poveștile celor mai mari, ci pentru că toate lucrurile pe care Bellow le-a găsit revoltătoare, mie mi s-au părut absolut normale. Și atunci am realizat cât de adâncă este prăpastia dintre noi și cei civilizați.
Corupția din sistemul sanitar, apucăturile samavolnice ale mahărilor comuniști, nivelul de trai al bucureștenilor – toate acestea l-au șocat pe cel care cu un an înainte câștigase Nobelul. La un moment dat, autorul a făcut o comparație cu nivelul de trai al americanilor din timpul anilor 30. M-a durut, recunosc, dar cred totuși că americanii deceniului patru o duceau mai bine decât bucureștenii de la sfârșitul deceniului opt.
Blocurile de locuințe muncitorești și clădirile oficiale erau acoperite cu portrete uriașe ale președintelui. Fața lui înaltă de două-trei etaje flutura și dârdâia în rafale de ploaie. Probabil că acesta era felul lui de a se opune stării de spirit prilejuite de Crăciun. Se interpunea.
Bineînțeles că nu lipsesc nici relatările cu privire la modul în care se procura carne pe piața neagră. Cu o notă deloc delicată de ironie, Bellow relatează cum rudele soției au ars friptura pentru că nu erau obișnuiți să gătească carne. Da, m-a durut din nou, recunosc, a fost ca o săgeată în inimă pentru mine.
Pălincă cu gust de cârpe și carne pe piața neagră
Neavând whiski, Corde este nevoit să tragă înainte de culcare pălincă cu gust de cârpe, să se chircească în micuțul fostului pat al soției sale și să se obișnuiască cu faptul că caloriferele sunt doar simple obiecte de decor, fără niciun efect termic.
De câte ori mă pregătesc să vin în România, mănânc mai mult. Anul trecut n-am reușit să găsesc în alimentarele din București decât cutii cu sare, borcane cu murături și varză acră. Din când în când apar pui. Pentru ouă trebuie să stai la coadă. Carnea e greu de obținut chiar și pe piața neagră. Pește, nici gând. Alte țări din blocul de răsărit s-au mai îndepărtat de planul agricol al lui Stalin. Aici însă, nicio abatere. Și cartofii sunt o problemă. Totdeauna când mă întorc sunt mai slabă.
Romanului lui Saul Bellow este unul cu adevărat tulburător. Taie în carne vie orice orgoliu. Nici nu-i de mirare că nicio carte de-a sa nu a văzut lumina tiparului în România comunistă. E o carte însă de citit, mai ales de către cei care au trăit asemenea experiențe pe pielea lor. Și nu e vorba doar de readus aminte, de rememorat, cât e de conștientizat și tras învățăminte.
Cartea Iarna decanului poate fi comandată online de pe elefant.ro.
