Fiesta lui Hemingway, cartea după care te apuci să bei

Auzisem de mult timp de Ernest Hemingway dar, din nu mai știu ce motive, m-am tot ferit să fac cunoștință cu proza lui. Până când, într-o zi, mi-am călcat pe inimă și am înșfăcat „Fiesta”, romanul de debut al lui Hemingway, scris în anul 1926.

Nu aveam aștepări mari de la „Fiesta”, chiar dacă eram conștient de faptul că Hemingway este privit de mulți ca un monstru sacru al literaturii, așa că am început să citesc abia după ce băgasem vreo două beri la bord.

Cum decurge acțiunea din „Fiesta”

Acțiunea romanului e incredibil de simplă. Jake Barnes, un jurnalist american, freacă menta prin Paris alături de câțiva prieteni expați. Și aceștia nu fac mai nimic decât să discute banalități și să bea. Dar cum se bea în „Fiesta”! Aproape că nu există niciun fragment în care personajele cărții să nu se turmenteze. Am încercat chiar la un moment dat contabilizez berile și paharele de wisky pe care Hemingway le introducea în romanul său chiar mai frecvent decât semnele de punctuație, dar m-am oprit după scurt timp că ajunsesem la numărul maxim până la care știu să număr.

–          Hai cu mine jos să bem un pahar.

–          Nu lucrezi?

–          Nu, i-am zis eu.

Am mers pe jos, la cafeneaua de la parter. Descoperisem că era cea mai bună metodă de a scăpa de amici. După ce-ați băut un pahar, nu trebuie decât să spui: “Bun, păi acum eu trebuie să mă întorc să trimit niște materiale”, și gata, s-a rezolvat. E foarte important să descoperi astfel de ieșiri elegante în spațiul jurnalistic, unde o parte esențială a eticii profesionale este să nu dai niciodată impresia că lucrezi. În orice caz, am coborât la bar și am luat un wisky cu sifon. Cohn s-a uitat la sticlele înșirate în lăzile de pe lângă perete.

–          Ăsta-i un loc ca lumea, a zis el.

–          Au o grămadă de băutură, am continuat eu.

Trecând peste aventura bahică, prezentă la fiecare filă, a personajelor din Fiesta, aș vrea să menționez că stilul lui Hemingay m-a impresionat in mod plăcut. Terorizat fiind de Balzac, Proust, Hugo sau Stendahl, am descoperit că poți citi un roman a cărui acțiune se desfășoară în Franța fără să stai cu o compresă pe cap în timp ce citești descrieri interminabile. Bineînțeles că sunt conștient de faptul că Hemingay și cei enumerați mai sus fac parte din epoci diferite, însă am găsit o adevărată gură de oxigen în Fiesta.

Dacă sunteți ofticați din cale afară că ați citit aproape cinci sute de cuvinte din această recenzie și nu ați aflat nimic concret despre romanul de debut lui Hemingay în afară de faptul că personajele trag la greu la măsea, îmi cer scuze (vorba vine) și o să vă prezint în 2-3 rânduri cam despre ce este vorba.

Jake Barnes, un alter ego al lui Hemingway

Așa cum spuneam și mai sus, personajul principal este Jake Barnes, un alter ego al scriitorului, întreaga narațiune fiind scrisă la persoana a III-a. Acesta, împreună cu câțiva amici, printre care și Brett Ashely, o tânăra divorțată de care, bineînțeles, Barnes era îndrăgostit lulea, hotărăsc să facă o excursie până în Spania pentru a asista la corida din Pamplona. Bărbații roiesc în jurul domnișoare Brett Ashley, Jake Barnes și-o ia urât în mufă, la propriu, iar în rest se bea, din nou, la greu.

Dacă îmi aduc bine aminte, când citeam „Fiesta” aveam tot timpul lângă mine cel puțin o bere. Iar după ce am terminat de lecturat și ultima pagină a romanului eram atât de însetat încât am tras una dintre cele mai crunte beții. Înainte însă să mă linșați și să mă acuzați că sunt un bețiv notoriu simt că trebuie să specific faptul că „să bei până îți rupi capul” nu e mesajul principal al romanului, ci doar o metodă, cea mai la îndemână, prin care personajele aleg să evadeze din cotidian. Mesajul romanului o să-l descoperiți singuri atunci când o să citiți Fiesta lui Hemingay, în cazul în care nu ați citit deja romanul, ca să nu-mi mai bat eu capul cu încercări penibile de a explica câte-n lună și-n stele.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro sau libris.ro.