Ferma Animalelor – George Orwell. Comuniștii sunt porci
Prima carte de George Orwell pe care am citit-o, O mie nouă sute optzeci și patru, m-a făcut curios să explorez cât mai mult din opera scriitorului britanic și astfel am adăugat pe lista de viitoare lecturi și „Ferma Animalelor”.
Lectura cărții e incredibil de ușoară, în două ore o poți citi lejer. Însă după prima lectură vei simți nevoia să o deschizi din nou, de data aceasta cu pixul în mână, să își notezi atent personajele și întâmplările descrise de Orwell iar apoi să arunci un ochi asupra cărților de istorie.
Porcii cuceresc ferma domnului Jones
„Ferma Animalelor” începe cu descrierea fermei domnului Jones – un fermier mai degrabă preocupat de activitățile bahice decât de cele specifice unui agricultor. Acest aspect naște nemulțumirea animalelor care se întâlnesc noaptea în grajd, pe ascuns, și îl ascultă pe Senior (un porc bătrân) care perorează despre o revoluție a animalelor ce va duce la înlăturarea oamenilor. Deși porcul filosof moare la scurt timp, animalele din ferma domnului Jones nu renunță la ideea revoluției și ajung să o înfăptuiască fără să gândească prea mult, profitând doar de ivirea unui eveniment favorabil. După ce oamenii sunt alungați de la fermă, animalele încep să se organizeze singure, conducerea fiind preluată de către doi porci tineri – Snowball și Napoleon.
Erau perioade în care animalelor li se părea că munceau mai multe ore și nu se hrăneau deloc mai bine decât pe vremea domnului Jones. Duminica dimineața, Squealer venea cu câte o foaie lungă de hârtie, pe care o ținea între copite, și le citea liste de cifre din care rezulta că producția crescuse, la fiecare clasă de produse alimentare, cu 200, 300 sau 500 de procente, după caz. Animalele nu aveau nici un motiv să nu-l creadă, mai ales că nu prea își aduceau aminte foarte clar cum stăteau lucrurile înainte de Revoluție.
Mi s-a părut că în “Ferma Animalelor” Orwell a zugrăvit exact modul în care a evoluat percepția sa despre comunism. Dacă în tinerețea sa George Orwell era un socialist convins – așa cum și în Ferma Animalelor toate lucrurile erau roz la început și toate animalele erau egale – în timp scriitorul britanic și-a schimbat convingerile și de aici și întorsătura pe care o cunosc animalele domnului Jones.
De data aceasta, Benjamin a consimțit să-și încalce regula și i-a citit cu voce tare ce scria pe perete: “Toate animalele sunt egale dar unele sunt mai egale decât altele”. În afară de acest unic Percept, nu mai scria nimic altceva.
Că “Ferma Animalelor” este o metaforă și o critică adusă stalinismului probabil că nu mai trebuie să menționez. Vreau totuși să subliniez că mi-au plăcut teribil toate analogiile și ironiile strecurate de Orwell, fiecare personaj fiind construit după chipul și asemănarea tovarășilor din estul Europei.
Viziunea lui Orwell din „Ferma Animalelor” asupra regimurilor totalitare este continuată în „O mie nouă sute optzeci și patru”, doar că acolo Orwell își prezintă ideile într-un mod mult mai elaborat.
