Femeia la 30 de ani – Honore de Balzac. O telenovelă franțuzească
Am boală pe scriitorii francezi. Mai ales pe cei din secolul al XIX-lea. Indiferent că e vorba despre Victor Hugo, Gustave Flaubert, Alexandre Dumas, Marcel Proust sau Honore de Balzac, clasicii francezi mult adulați m-au lăsat mai mereu rece. Dar nici cu cei contemporani nu mi-e rușine. Modiano, ultimul laureat al Nobelului, e un alt exemplu. Însă dintre toți acești scriitori francezi cel mai mult mă enervează Balzac. Are Balzac un talent incredibil de a scrie cât mai clișeic și telenovelistic cu puțintă despre cele mai banale subiecte. „Istoria măririi și decăderii lui Cezar Birotteau” mi-a favorizat calviția iar după ce am terminat de citit, am îndesat cartea în fundul bibliotecii. Să nu o mai citească nimeni. În schimb trebuie să recunosc că „Eugenie Grandet” nu mi-a displăcut chiar așa de mult.
„Femeia la 30 de ani” e cartea preferată a „fetelor bătrâne” sau a femeilor ce se apropie de 30 de ani și se află în pragul unor crize existențiale. Oarecum de înțeles. Titlul le atrage și le promite. Nu le învinovățesc. Problema e că Balzac bate apa-n piuă fără să vină cu nimic nou.
Femeile au un talent inimitabil, de a-și exprima sentimentele fără a se folosi de cuvinte prea mari; vorbirea lor constă mai ales în accent, în gest, în atitudine, și în priviri.
Clișeica poveste a nefericitei Julie
Subiectul cărții e extrem de fumat. Chiar și pentru perioada respectivă. Protagonista cărții, Julie Castillon, se îndrăgostește de un ofițer din armata lui Napoleon, Victor d’Aiglemont și, în ciuda protestelor tatălui, se căsătorește cu acesta. Viața tinerei Julie nu e însă așa cum și-ar fi dorit. Ofițerul nu e tocmai bărbatul visurilor iar săraca Julie se îmbolnăvește. Motivul e lipsa dragostei. Orgiastic! Așa că doamna Julie se îndrăgostește de un lord englez, Arthur Grenville, care îi promite câte-n lună și-n stele. Ghinionul e că nenea Arthur moare. Iar Julie cade din nou în depresie. Până când în viața ei apare un alt june. Charles de Vandenesse. Julie, ajunsă acum la vârsta de 30 de ani, îl seduce intenționat pe bietul tânăr, pentru a-și răzbuna oarecum tinerețea irosită.
Numai la o anumită vârstă și numai anumite femei alese știu să dea o expresie atitudinii lor. Mâhnirea, oare, sau fericirea o învață pe femeia de treizeci de ani, pe femeia fericită sau nefericită, taina unei asemenea ținute elocvente? Aceasta va rămâne pururi o enigmă vie, pe care fiecare o interpretează după dorințele, după speranțele sau după logica sa.
Cel mai mult la cartea aceasta m-au ofitcat lungile și nelipsitele descrieri ale peisajelor (chiar eram curios să mai aflu despre cât de minunate sunt dealurile din Franța), dar mai ales cugetările patetice despre nefericitele femei de 30 de ani care suferă în tăcere, așteptându-l emoționate pe Făt-Frumos. Totuși nu renunț la Balzac. Autosadismul mă caracterizează.
Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.
Ma batea gandul sa citesc cartea asta pe la 16 ani… de vreo 3 ori mi-a rasarit in fata in biblioteca atunci cand cautam diverse alte lecturi. Ma gandeam ca mai am pana la 30 de ani. Acum am cam depasit varsta si tot n-am citit-o. Ce zici, mai are rost? 😉
Simona, nu știu ce să zic. Depinde de așteptările tale. Pe mine Balzac nu m-a dat pe spate. Dar s-ar putea să te prindă totuși. Nu e o lectură dificilă. Cred că are rost măcar să încerci.
Ai citit ceva de Stendhal? Cum ti s-a parut? Eu vreau sa ma apuc de “Manastirea din Parma” sau de “Rosu si Negru”, dar nu stiu daca merita sa investesc timpul :))
investesti in tine 😉 go ahead
Am citit “Roșu și negru” acum câțiva ani. Deși am întâlnit veșnicele clișee ale literaturii franceze, lectura a fost plăcută, din câte îmi amintesc. Atunci când vorbim despre marii clasici ai literaturii, cu siguranță merită efortul. Eu îi privesc ca pe un “must read”. Din acest motiv îl citesc pe Balzac chiar dacă stilul lui nu mă atrage.
“Cu cit judeci mai mult, cu atit iubesti mai putin.” ; ) Honore de Balzac ..poate iti schimbi parerea..sau cum era ..de gustibus et coloribus non disputandum ..acum daca domnului de mai sus are calvitie nu inseamna ca a trcut prin viata si a invatat ceva