Câteva din cărțile pe care ar trebui să le citesc (în sfârșit!) în 2016
Luna ianuarie mi s-a părut dintotdeauna cea mai haioasă perioadă a anului. E timpul când grașii se apucă de sală, fumătorii se lasă de fumat, vasluienii de violat și băut, elevii își propun să treacă bacul și cititorii să citească nu știu câte de jdemii de cărți și tot felul de chestii din astea grupate care poartă numele de „new year’s resolutions”. Un cuvânt drăguț pe care eu l-aș traduce în română ca “speranțe deșarte” sau “cum să ne mințim frumos că anul acesta va fi totul roz”.
În multe rânduri am fost acuzat că sunt hipster, că nu mă supun regulilor nescrise ale societății doar din teribilism, așa că m-am gândit să fac și eu anul acesta o listă cu cărțile pe care aș vrea să le citesc, că tot am văzut că se poartă. Nu prea cred eu în chestii din astea, dar presimt că o să mă distrez de minune la sfârșitul anului când o să realizez că am ocolit din nou, cu foarte mult talent, cărțile grele din listă.
Demonii – Dostoievski
Am citit “Demonii” în primul an de facultate, în trei sau patru nopți, dar nu îmi mai amintesc absolut nimic. Nici măcar o frântură, mi s-a șters complet din minte. Așa că aș vrea să îl reiau, să îmi notez idei, sa fac o schiță a personajelor – la modul cât mai profesionist cu putință. Plus că e singurul mare roman al ilustrului scriitor rus pe care nu l-am citit încă. Cred că e al patrulea an în care îmi propun asta.
Război și pace – Tolstoi
Mă apucă groza de fiecare dată când mă gândesc la cele patru volume ce alcătuiesc “Război și pace”. Sincer să fiu, mă simt de parcă aș fi ciung, de parcă mi-ar lipsi o mână sau un picior atunci când realizez faptul că n-am citit încă capodopera lui Tolstoi.
Seria Rabbit – John Updike
Am citit la sfârșitul lui 2015 „Fugi, Rabbit”, m-a surprins într-un mod plăcut, chiar dacă nu m-a dat pe spate, și chiar sunt curios de cum arată și celelalte trei cărți din serie, mai ales că Updike cică a primit două premii Pulitzer pentru aceste romane.
Ulise – James Joyce
Mi-am cumpărat cartea de vreo doi ani, am citit între timp „Oameni din Dublin” și „Portret al artistului la tinerețe”, dar tot nu mă simt pregătit pentru „Ulise”. Plus că editorii i-au trântit și o copertă neagră, înfricoșătoare.
Muntele vrăjit – Thomas Mann
Am auzit tot felul de chestii despre „Muntele Vrăjit”, că ar fi o carte seducătoare, o mare capodoperă, plictisitoare, incredibil de lungă, un substitut perfect pentru somnifere etc, încât nici nu știu ce să mai cred. Trebuie să o încerc.
Thomas Pynchon – orice carte
Într-un moment de slăbiciune mi-am cumpărat “Curcubeul gravitației”. Dacă o să reușesc să o citesc în următorii 15 ani, mă declar un om împlinit. Până atunci aș vrea să citesc măcar “Strigarea lotului 49” sau “V”.
Orhan Pamuk – Cartea neagră (work in progress)
Am încercat să o citesc la începutul anului trecut, am abandonat-o după primele 40 de pagini, iar pe 3 ianuarie m-am ambiționat și am deschis-o din nou. Am trecut de primele 100 de pagini, dar tare mă tem că o să se întoarcă din nou în colțul cărților surghiunite.
Divina comedie – Dante
Într-o zi, când o să fiu suficient de beat, o să mă apuc de „Divina comedie”.
Gargantua și Pantagruel – Francois Rabelais
Cred că va trebui să fiu și mai beat. Dar măcar așa am un motiv să mă apuc de băut: o să citesc doi mari clasici.
Cele 120 de zile ale Sodomei – Marchizul de Sade
Am înțeles că îți trebuie un stomac de fier pentru „Cele 120 de zile ale Sodomei”. Măcar în modul ăsta poate o să reușesc să mă vindec de obsesia mea pentru cărți bolnave.
Egipteanul – Mika Watari
Mi-a fost recomandată în mai multe rânduri, dar tot am evitat lectura. Nici nu prea am observat multe recenzii pe bloguri, dar cred că o să-mi iau inima în dinți cât de curând.
Jurnal – Franz Kafka
Când mă gândesc că am citit tot felul de tâmpenii precum „Dora Bruder” sau „Albastru nemărginit, aproape transparent” și nu am citit încă Jurnalul lui Kafka, îmi vine să îmi dau un șut adânc în ouțe.
Despre eroi și morminte – Ernesto Sabato
Am citit „Tunelul”, mă atrage stilul lui Sabato, dar aștept o promoție că nu prea mă atrage ideea să dau 40 de lei pe o carte.
Pe drum – Jack Kerouac
Nu înțeleg de ce nu am citit-o până acum. Sunt sigur că o să-mi placă.
Arta de a nu scrie un roman – Jerome K. Jerome
Caut romanul acesta de cel puțin șapte ani și nu-l găsesc pe nicăieri, nici la librării și nici la anticariate. O să mă îmbăt de bucurie când o să mi-l cumpăr.
Complot împotriva Americii – Philip Roth
Roth are mare șanse să devină unul dintre scriitorii mei preferați. Am citit până acum „Complexul lui Portnoy” și „Animal pe moarte” și sunt nerăbdător să descopăr și alte cărți.
Abatorul cinci – Kurt Vonnegut
L-am descoperit pe Kurt Vonnegut abia în a doua parte a anului trecut și am citit deja două cărți scrise de domnia sa. Sunt convins că „Abatoul cinci” nu o să intre la capitolul dezamăgiri.
Fahrenheit 451 – Ray Bradbury
Am înțeles că ar fi cică o distopie pe care dacă nu o citești rămâi prost. Și eu nu vreau să rămân prost. Stai puțin, prin afirmația asta înseamnă că am recunoscut deja că sunt prost? Oh!
Voi ce cărți v-ați propus să citiți în 2016?
Pe mine clasicii acum nu prea mă mai atrag deloc, deși unele mi-au scăpat în adolescență.
Ulise am crezut și eu la un moment dat că o să-l citesc, dar acum nu-mi mai fac, vorba ta, speranțe deșarte 😀
Eu încă nu am o listă definitivă, dar am multe titluri însemnate prin diverse agende sau pe Goodreads.
Spor la citit în noul an!
Multumesc, la fel!
Ulise al meu e gri, l-am început acum 100 de ani şi m-am oprit pe la 90 (cel puţin aşa îmi amintesc), l-am răsfoit acum puţin şi m-am înspăimîntat. Deci, acelaşi efect şi fără coperta neagră…
Arta de a nu scrie un roman se găsea la anticariat în Iaşi. 🙂 Asta nu înseamnă că am şi citit-o.
Demonii e şi la mine pe listă, cred că n-am vrut să mă mint mai tare şi nu am încărcat lista cu prea multe cărămizi. Eu am citit de la Dostoievski toate subţirelele şi dintre cărămizi, doar Fraţii Karamazov. Mă uit aşa cu drag la ele şi mă gîndesc că de la an la an mi se pare cumva mai improbabil să le citesc. Dar poate mă voi surprinde în mod plăcut!
Mi-a plăcut foarte tare introducerea acestui post. 🙂
Chestia e ca Oameni din Dublin si Portret al artistului la tinerete chiar mi-au placut iar motivul pentru care tot aman Ulise este ca aud peste tot ca ar fi o carte incredibil de grea. Deci sunt cam usor de manipulat, remarc.
Pot să împrumut și eu lista ta? Doar că aș boteza-o “Nicio șansă” 🙂
“Nicio sansa” chiar ca e un nume bun pentru lista asta. Avantajul e ca la anul nu va trebui sa ma chinui sa scriu alta, o am gata facuta, trebuie doar sa modific 2017 in loc de 2016.
http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-contemporana/arta-de-a-nu-scrie-un-roman-10962.html ia uite aici! 🙂
Da, doar ca nu este in stoc, si asta de mult timp. Multumesc oricum!
O listă serioasă, așadar! Lectură plăcută!
Fratii Karamazov si Muntele vrajit. Vad ca iti propui mai ales clasici.
Avem niște liste atââââât de diferite.. oricum, spor la lectură! La fel și vasluienilor.. :))
Multumesc la fel, Adi!