Animal pe moarte – Philip Roth. Despre un moș pervers
„Animal pe moarte” e singurul roman scris de Philp Roth pe care l-am citit până acum. Eram curios de modul în care scrie unul dintre cei mai apreciați scriitori americani contemporani. Așa că am început cu ceva mai light.
Romanul numără puține pagini, în jur de două sute, și, din câte am înțeles, nu este socotit printre cele mai importante scrieri ale lui Roth. Chiar dacă o fi așa mie mi-a plăcut însă această cărțulie a celebrului scriitor american.
Animal pe moarte ni-l înfățișează pe David Kepesh, un profesor de literatură de șaizeci și ceva de ani ce are o ocupație extrem de interesantă – să combine studentele din universitate. Pentru a nu avea probleme din cauza acestei pasiuni, Kepesh a pus la punct o strategie infailibilă: așteaptă ca studenții săi să termine facultatea iar apoi organizează o petrecere la el acasă, timp în care pune ochii pe câte-o studentă iar apoi trece la acțiune. În acest mod o cunoaște pe Consuela Castillo, o tânără cubaneză față de care David Kempesh simte o atracție neobișnuită. Cei doi se cuplează și, mai mult decât atât, Consuela Castillo reușește să-l facă pe fostul ei profesor de literatură să se îndrăgostească nebunește de ea. Iar Kepesh, avid de iubire, simte pentru prima dată pe pielea lui semnificația unor sentimente precum gelozia sau frustrarea sexuală.
Îți poți imagina bătrânețea? Sigur că nu poți. Eu n-am putut. N-aș fi putut. N-aveam habar ce e aia. Nici măcar o imagine falsă. Nimic. Și nimeni nu-și dorește să se întâmple altfel. Nimeni nu vrea să înfrunte ceva de genul ăsta înainte de a-i vedea vremea. Cum se vor petrece lucrurile? Obtuzitatea e de rigueur.
Primele pagini din “Animal pe moarte” mi-a adus aminte oarecum de „Povestea târfelor mele triste” a lui Gabriel Garcia Marquez. Și acolo avem de-a face cu un moș pervers, doar că romanul lui Marquez mi s-a părut mult mai subțire. Și nu mă refer aici la numărul de pagini. Stilul lui Roth este unul serios și grav, cu multe inserții de natură filosofică și introspecții sincere ale personajului principal, ce oferă cărții un aer trist ce te îndeamnă spre reflecție.
Caracterul imposibil al individului. Stupiditatea de a fi tu însuți. Inevitabila comedie de a fi cât de cât cineva. Fiecare nou exces mă slăbește și mai mult – dar ce poate face un bărbat nesătul?
Nu mă opun fiindcă e dezgustător. Mă opun fiindcă înseamnă îndrăgostire. Singura obsesie pe care și-o doresc toți: <<iubire>>. Oamenii cred că, îndrăgostindu-se se împlinesc? Unirea platonică a sufletelor? Eu cred tocmai pe dos. Cred că ești întreg înainte de a începe. Iar iubirea te fracturează. Ești întreg apoi ești despicat. Ea a fost un corp străin introdus în integritatea ta.
Prima parte a romanului are un iz comercial. Însă „Animal de moarte” recuperează incredibil pe ultima sută de metri. Consuela Castillo, deținătoarea unui corp superb și a unei perechi de sâni perfecți, află că suferă de cancer. Și nu orice fel de cancer ci un cancer ce îi va mutila corpul. Iar de aici încolo David Kepesh începe să privească cu alți ochi moartea.
Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.
Am incercat anul trecut sa citesc o carte de Philip Roth, Complexul lui Portnoy numita. Din cate citisem despre ea, mi-am zis sa incerc, dar dupa 60 de pagini am fost relativ dezamagita, mi s-a parut o scriere cu mult prea multa frustrare si inadaptabilitate in ea. Ti-o recomand insa daca ti-au placut Philip Roth si acest gen de carte. In ceea ce il priveste, raman la fel de radicala! Salutari cu drag!
Salutări, Cristina,
De Complexul lui Portnoy am auzit și eu, și am adugat-o pe lista De citit. Dacă zici că e despre frustrări și inadaptabilitate deja m-ai făcut super curios. Mulțumesc de recomandare!
Lectura placuta! Insa, dupa ce am citit ce impresii ti-a lasat tie Animal pe moarte, as tinde sa zic ca aceasta e mai “placuta” decat Complexul lui Portnoy. Acum sunt eu curioasa de impresiile tale, dupa ce o vei parcurge pe cea din urma. Le astept cu drag!