Amintiri din Casa Morților. Primul mare roman al lui Dostoievski

În mai 1849 Fiodor Mihailovici Dostoievski a fost arestat din ordinul țarului Nicolae I împreună cu mai mulți membri al cercului Petrașevski. Cei din cercul Petrașevski erau acuzați că militau împotriva iobăgiei și cenzurei și susțineau socialismul utopic francez. Douăzeci și unu de membri ai cercului, printre care și Dostoievski, sunt condamnați la moarte. Execuția este plănuită pentru data de 22 decembrie însă este anulată în ultimul moment, Dostoievski fiind trimis la muncă silnică în Siberia. Până în 1854 scriitorul rus a fost întemnițat în închisoarea din Omsk, purtând lanțuri la picioare pe toată durata șederii în ocnă. După eliberarea din închisoare, Dostoievski este obligat să se înroleze ca soldat în batalionul din Semipalatinsk.

Până în momentul arestării Dostoievski a publicat scrieri precum “Oameni sărmani”, „Dublul”, „Roman în nouă scrisori” sau „Nopți albe” prin care însă nu a reușit să se impună, fiind plasat de critici în umbra lui Gogol.

În anul 1860 publică „Amintiri din Casa Morților”, operă bazată pe experiențele lui Dostoievski din ocnă. Romanul se bucură de un succes imens iar mai apoi, în următorii douăzeci de ani F.M. Dostoievski va scrie mariele sale capodopere – „Însemnări din subterană”, „Crima și Pedeapsă”, „Idiotul”, „Adolescentul”, „Demonii”, „Frații Karamazov”.

Personajul principal din „Amintiri din Casa Morților” este Alexandr Petrovici Goriancikov, un nobil rus ce a fost deportat în Siberia pentru că și-a ucis soția. Cel mai probabil, Dostoievski și-a ales această „mască” pentru a nu supăra prea mult instituțiile statului, având în vedere că scriitorul rus abia fusese reabilitat.

Cartea a fost scrisă sub forma unui jurnal de temniță, insistându-se cel mai mult pe primele luni de ocnă ale personajului. Acțiunea romanului este lipsită de suspans, nu avem de-a face cu personaje atent conturate precum în celelate opere dostoievskiene, ci cu un amalgam de întâmplări și amintiri.

Imaginea temniței e oarecum diferita față de cum și-ar imagina-o cititorul. Dostoievski nu i-a zugravit pe ocnași nici ca pe niște animale violente, dar nici ca pe niște amărâți cuprinși de remușcări.

Într-o parte a acestui gard e tăiată o poartă mare, bine legată în fiare și veșnic închisă, pe care o păzesc necontenit soldați și care nu se deschide decât atunci când ocnașii pornesc la lucru. Dincolo de această poartă e lumină, libertate, acolo trăiesc oamenii liberi. Și gândul îți evocă o lume minunată, neînchipuit de frumoasă, aproape ca dintr-un basm cu zâne. Nu tot astfel se înfățișa lumea dinlăuntru – lumea noastră, cu totul aparte; ea își avea obiceiurile, portul și legile ei ciudate: era o casă în care se târau morții vii, într-o viață cum nimeni nu și-o poate închipui, cu oameni altfel decât ceilalți. Acest colț de lume am de gând să-l descriu.

Amintiri din Casa Morților este un roman interesant pentru că îți ofera o perspectivă de ansamblu asupra întregii opere dostoievskiene. Multe dintre experiențele pe care Dostoievski le-a trăit în anii de ocnă se regăsesc și în celelalte scrieri ale sale. De exemplu, la un moment dat a primit în dar o Biblie – întâmplare ce este zugrăvită și spre sfârșitul romanului „Crimă și Pedeapsă”.

De asemenea, în „Amintiri din Casa Morților” se povestește despre un nobil ce a ajuns în ocnă pentru că și-ar fi omorât tatăl. Deși nu se insistă foarte mult pe imaginea acestui personaj, mi s-a părut fascinant să-l regăsesc pe Dimitri Karamazov, sau, mă rog, sursa de inspirație ce a stat la baza celebrului personaj din „Frații Karamazov”.

La intrarea în temniță, dispuneam de ceva bani; asupra mea luasem însă foarte puțini, de teamă să nu-mi fie confiscați. În afară de asta, aveam ascunse câteva ruble în scoarțele Bibliei, singura carte pe care o puteam lua cu mine, alta nefiind îngăduită în temniță. Această biblie cu banii în scoarțe îmi fusese dăruită la Tobolsk de câțiva oameni care de ani de zile trăiau surghiuniți în Siberia și care de mult se obișnuiseră să vadă în orice “năpăstuit” un frate.

Nu o să insist prea mult pe povestirea întâmplărilor redate în “Amintiri din Casa Morților” fiindcă nu cred că ar avea rost. Dacă vă place Dostoievski, cartea de față e o lectură obligatorie. Dacă nu, condoleanțele mele.

Există în starea ocnașului neajunsuri atât de grozave, încât în fața lor pălesc toate celelalte mizerii și omul nu mai ia seama la nicio murdărie, nici la înghesuiala promiscuității, nici la hrana insuficientă și grețoasă. Până și cel mai răzgâiat cuconaș, băiatul mamei crescut în puf, după o zi de muncă în sudoarea frunții, așa cum n-a lucrat în viața lui când era în libertate, va înfuleca și pâine neagră, și ciorbă cu gândaci.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro și libris.ro.