Adevărata viață a lui Sebastian Knight – Vladimir Nabokov. Un roman mai puțin cunoscut dar incredibil de puternic
Cu Vladimir Nabokov avusem două experiențe, una deosebit de plăcută (Lolita) și una care m-a lăsat extrem de confuz (Invitație la eșafod). Stilul lui Nabokov din “Lolita” m-a marcat însă atât de mult încât m-a determinat să mai trag o carte. Așa am ajuns la „Adevărata viață a lui Sebastian Knight”.
“Adevărata viață a lui Sebastian Knight” este prima carte pe care Nabokov a scris-o în limba engleză, pe vremea pe când trăia în Paris, într-o sărăcie lucie, fiind nevoit să scrie în baie pentru a nu-i deranja pe ceilalți membri ai familiei. Subiectul este oarecum neobișnuit, sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Acțiunea romanului îl are în prim-plan pe V. – un tânăr rus stabilit în Franța după revoluția bolșevică ce încearcă să pună cap la cap mai multe elemente din viața răposatului său frate, scriitorul Sebastian Knight. Aflăm astfel că la scurt timp după moartea lui Sebastian, domnul Goodman a publicat o carte biografică intitulată „Tragedia lui Sebastian Knight”. Jignit de publicația domnului Goodman, care nu ar fi redat adevărata personalitate a lui Sebastian, V. Își propune să refacă ultimii ani din viața fratelui său, să-i descopere frământările și să-i scrie o nouă biografie, cea adevărată.
Se deschide ușa. Îl vedem pe Sebastian Knight întins pe podeaua biroului, cu brațele și picioarele desfăcute. Clare strânge paginile dactilografiate de pe masă într-un teanc ordonat. Musafirul se oprește în prag. “Nu, Leslie”, spune Sebastian de pe podea, “n-am murit. Tocmai am terminat de construit o lume, iar asta e ziua a șaptea.”
Pe măsură ce V. avansează cu investigația sa, descoperim încetul cu încetul universul lui Sebastian Knight. Interesant este faptul că cititorul nu ajunge să-l cunoscă direct pe Sebastian, ci doar prin intermediul relatărilor fratelui său și astfel se creează o imagine confuză, enigmatică, oarecum fantastică asupra vieții lui Sebastian.
Așa cum menționam mai sus, stilul lui Nabokov din Lolita m-a încântat peste măsură. Dar în “Adevărata viață a lui Sebastian Knight” m-a bulversat total. În modul cel mai plăcut cu putință. Micile descrieri, structura narațiunii, armonia cuvintelor au rolul să te introducă într-o cu totul altă lume. Și ca să vedeți că nu vorbesc prostii, am selectat mai jos un scurt pasaj pe care l-am recitit de zeci de ori și tot nu m-am săturat.
Drept pentru care să deschidem ușa, lăsând vederii doar o dungă subțire de lumină, ca o coardă întinsă strecurată pe sub prag, să stingem lampa în camera de alături, unde Sebastian s-a dus la culcare; să lăsăm frumoasa casă cu ziduri verzui de pe malul Nevei să dispară încet în noaptea plumburie și geroasă, sub fulgii care cad alene, adăstând îndelung în lumina lunară a felinarului înalt de pe stradă înainte de a se așterne pe membrele viguroase ale celor doi atlanți bărboși care, cu un efort demn de Atlas, susțin fereastra în rezalit a tatei.
Din câte am observat, acest roman nu este foarte cunoscut. Am căutat în zadar o recenzie în limba română dar, în afară de prezentările editurei, n-am găsit absolut nimic. Și asta m-a întristat puțin, sincer să fiu, pentru că e un roman care, cred eu, se ridică cel puțin la nivelul celebrei Lolita. Într-adevăr, în „Adevărata viață a lui Sebastian Knight” nu mai avem de-a face cu pedofili și subiecte scandaloase, dar stilul lui Vladimir Nabokov e absolut delicios.
Întrebarea pe care voiam să i-o pun Ninei a rămas nerostită. Aș fi vrut s-o întreb dacă și-a dat vreodată seama că bărbatul palid a cărui prezență o plictisea atât de mult era unul dintre cei mai remarcabili scriitori ai epocii sale. Dar ce rost ar fi avut! Unei femei de soiul ei cărțile nu-i spun nimic; propria viață i se pare mai interesantă decât o sută de romane. Dacă ar fi pedepsit-o cineva să petreacă o zi întreagă închisă într-o bibliotecă, ar fi murit până la prânz.
Acum trebuie să recunosc că mă aflu într-un impas. “Lolita” mi-a plăcut, din “Invitație la eșafod” nu am înțeles mai nimic, iar „Adevărata viață a lui Sebastian Knight” m-a dat pe spate și, prin urmare, habar n-am cu ce roman de-al lui Nabokov să continui…
Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.
Mărturisesc că nici eu nu am auzit până acum de romanul ăsta, dar sună interesant.
Da, e foarte puțin cunoscut dar nu înțeleg de ce.
Încep prin ați recomanda „Râsete în întuneric”. Ce m-a surprins la această cartea este faptul că se citește foarte ușor, și mărturisesc că nu mă așteptam la asta din partea lui Nabokov. 🙂 În carte ne este prezentată o altă nimfetă (poate prima, nu știu, oricum romanul a fost scris înainte de „Lolita” ) și relația ei cu un intelectual bogat, căsătorit și cam naiv sau îndrăgostit nebunește de ea.
Sau „Apărarea Lujin”, despre un jucător de șah foarte talentat. S-a făcut și un film, care mi-a plăcut mai mult decât cartea, dar nu vreau să te influențez.
În legătură cu „Invitație la eșafod” (pe care nu am citit-o), dacă vrei să o întelegi sau macăr să încerci, îți recomand „Citind Lolita în Teheran”. Este o carte de memorii, iar în primul capitol intitulat Lolita, autoarea vorbește despre operele lui Nabokov, în special „Lolita” și „Invitație la eșafod” , în contextul politic, social și cultural al anilor 80 și nu numai. Mai multe te las pe tine să descoperi dacă vrei să o citești!
Mulțumesc, Aura, asta voiam să aud. Nu știu de ce dar sunt complet fascinat de stilul lui Nabokov. Fiind vorba de scriitura lui Nabokov nu prea mă interesează filmul, cel puțin deocamdată. Am mai auzit de “Citind Lolita în Teheran” dar până acum nu am fost prea curios. Mersi încă o dată de recomandări.
Hai că am început bine! Chiar cu o greșeală gramaticală de la prima propoziție… (nu m-am putut abține să nu revin).