Zâtul – Tatiana Tolstaia. Slăvit fie numele lui Fiodor Kuzimici!

Zâtul – Tatiana Tolstaia. Slăvit fie numele lui Fiodor Kuzimici!Ne aflăm într-un viitor post-apocaliptic, după un război nuclear ce a pârjolit întreaga planetă, acțiunea desfășurându-se în orășelul Fiodor-Kuzminsk (Moscova), denumit astfel după conducătorul său, Fiodor Kuzmici, slăvit fie-i numele!

Într-o nouă epocă de piatră, oamenii redescoperă civilizația, reinventează toate lucrurile care nouă astăzi ni se par banale: roata, acul, scrisul. Prăpădul – o explozie nucleară – a schimbat cursul omenirii, iar acum oamenii sunt nevoiți să o ia de la capăt.

Supica de șoareci – alimentul de bază al viitorului

Tatiana Tolstaia ne prezintă o societate întoarsă pe dos: șoarecii reprezintă atât mancarea de bază, cât și moneda de schimb. Vânătoarea micuțelor rozătoare este activitatea de bază a oamenilor; din șoricei se obține o supică gustoasă, ochișorii lor sunt folosiți pentru preparea icrelor, gheruțele fiind scuipate în palmă precum măslinele.

Iar supică de șoarece. Mâncare de stat, firește, nu-i ca acasă. Șoarecii sunt tot ăia, dar gustul nu-i la fel. Cam apoasă. Și înoată atâția viermoloi în supica asta, deți se face gura pungă. Uite, la viermoloi nu se zgârcesc. Și supica e prea sărată. Dai și tot dai cu lingura prin strachină și abia dacă găsești o codiță de șoarece. Ei, poate și vreun ochișor. Ori o coastă-două.

Se trăiește ca în Evul Mediu, basmele, legendele și superstițiile fiind adânc înrădăcinate în conștința oamenilor. Spre exemplu, puține persoane se încumetă să cutreiere pădurile de frică zâtului.

În aceste păduri, spun bătrânii, trăiește zâtul. El stă pe ramurile întunecate și țipă sălbatic, jalnic: Zî-hîîîî! Zî-hî-hîîîîîîî! Nu-l poate vedea nimeni. Trece omul prin pădure și el hop! în ceafa lui. Și îl apucă de șira spinării cu dinții – hârști! – și prinde cu ghearele vena cea mare și o sfâșie, și iese toată mintea din el. Și când se întoarce, nu mai e același, nici ochii nu-i mai sunt la fel și merge la întâmplare, fără să știe încotro, de exemplu, ca somnambulii care merg în somn la lumina lunii, cu mâinile întinse, mișcându-și degetele: dorm, dar în același timp merg.

Fiodor Kuzmici, omul care l-ar face invidios și pe Dumnezeu

Toate invențiile și scriierile sunt atribuite unui singur om, “Fiodor Kuzmici, Mârzacul Suprem, slăvit fie-i numele!” Oamenii sunt de două categorii: Foștii – dintre cei care au trăit și înainte de Prăpăd și oamenii care s-au născut după. Diferența dintre ei este ca urmarea Foștilor este ca nu îmbătrânesc, pe cand urmările celorlalți sunt de-a dreptul bizare: “unii parcă au mainile înmuiate în făină verde, alții parcă s-au tăvălit în neghină, alții au branhii; mai sunt și unii cu creastă de cocoș și cine știe ce altele.”

Foștii vorbesc de cum era înainte de Prăpăd, dar nimeni nu crede povestile fantastice pe care aceștia le spun: “se zice ca înainte de Prăpăd totul era altfel. Cică te duceai la mogozin – luai ce doreai și, dacă nu-ți plăcea, strâmbai din nas, nu ca acum. Mogozinul asta al lor era ca un fel de Depozit, numai că acolo erau mai multe lucruri și nu se dădeau doar în zilele de Depozit, ci stateau ușile deschise în fiecare zi. Parcă nu-ți vine sa crezi. Cum adică, fiecare venea, lua si pleca? Și nu tăbărau gărzile pe ei? Păi dacă ne lasă înăuntru, noi facem praf totul.” 

Noua ordine a lumii stă sub semnul terorii. Toți Guguștiucii (oamenii de rând) se tem că misterioșii Sanitari pot sa vină peste ei în casă în orice clipă, fără să fi făcut nimic, iar apoi nimeni nu mai știe nimic. De asemenea, nu se acceptă nici un gând rău împotriva lui Fiodor Kuzmici, slăvit fie-i numele, de fapt nu se acceptă ca cineva să aibă “gândire personală”. Decretele lui Fiodor Kuzmici stabilesc orânduirea comunității: la ce oră se dă stingerea, la ce oră începe munca, care sunt zilele de sărbătoare, cum se salută lumea pe stradă etc.

Cărțile tipărite sunt privite mai rău ca ciuma

În această lume cu iz puternic de comunism trăiește și Benedikt, fiul unei Foste, a unei “entelectuale cu iducație universitară”. Lucrează pe postul de copiator la Izba de Lucru și trăiește singur de cand i-au murit ambii părinți. Nu are prieteni și nu are iubită, deși o place pe Olenka, care îi este colegă de serviciu, cei doi fiind despărțiți de statul social inferior al lui Benedikt. În cele din urmă cei doi ajung să se căsătoarească, iar Benedikt află ca Tata Socru este de fapt Sanitar. În casa soției lui el are de toate, spre deosebire de sărăcia lucie în care a trăit înainte de asta. De asemenea, nu mai are nevoie sa meargă la serviciu. Pentru a-și ocupa timpul cu ceva, Benedikt începe să citească. Nu este greu de imaginat că era interzis pentru un om sa dețină cărți dinainte de Prăpăd. Despre cărți se spunea că cică ar fi radioactive iar deținerea lor era aspru pedepsită.

– Ce e?…

– E o carte… Arhetipărită.

– A!!! Și Benedikt sări de pe taburet și o aruncă din mână. Ce faceți? O să mă îmbolnăvesc!

– Nu! Așteaptă! Așteaptă, îți spun!

– E boală curată!

Pentru ca el era fiul unei Foste, a învățat și alfabetul cărților interzise, lucru care se va dovedi a fi extrem de folositor. Biblioteca Socrului este impresionantă, iar Benedikt ajunge să trăiască pentru a citi: “Tu, Carte! Numai tu nu înșeli, nu lovești, nu superi, nu părăsești! Ești liniștită, dar râzi, țipi, cânți; ești supusă, dar uimești, ațâți, ademenești; ești mică, dar în tine sunt popoare fără număr; un pumn de litere, dar, dacă vrei, zăpăcești pe oricine, îl învârți cum vrei, îl încurci, faci lacrimile să țâșnească, tai răsuflarea, sufletul întreg nu e decât o panză ce flutură în vânt, face valuri, dă din aripi!” 

Despre stilul Tatianei Tolstaia

Zâtul a fost, fără îndoială, cea mai mare supriză de anul acesta. Pe lângă lumea post-apocaliptică  inedită imaginată, stilul scriitoarei rusoaice a fost un adevărat deliciu. Cartea abundă în umor negru și reprezintă o explozie de creativitate, Tatiana Tolstaia abordând un stil ironic și deloc comod.

Păcat că Zâtul nu se bucură încă de notorietatea pe care o merită, fiindcă, fără să exagerez cu nimic, astfel de cărți se scriu o dată la o sută de ani.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

2 Comentarii la “Zâtul – Tatiana Tolstaia. Slăvit fie numele lui Fiodor Kuzimici!”
  1. Gabriel says:
    • Paul Catalin says:

Leave a Reply to Gabriel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *