Sorgul roșu – Mo Yan. Brutal, violent dar și fermecător în același timp

Sorgul roșu – Mo Yan. Brutal, violent dar și fermecător în același timpAm auzit despre “Sorgul Roșu” că ar fi o carte extrem de dură și ți-ar trebui un stomac tare pentru a digera descrierile scârboase și extrem de detaliate. Mo Yan este un scriitor chinez ce a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură în urmă cu trei ani, „Sorgul Roșu” fiind romanul său de debut.

La începutul lecturii eram destul de sceptic, în urmă cu puțin timp am citit „Seducătoarea din Florența”, nu prea mi-a plăcut, și după primele pagini din „Sorgul Roșu” mi-am zis, Oh, nu, un alt roman de ficțiune istorică! Treaba nu a stat chiar așa fiindcă romanul lui Mo Yan e mai mult mitic decât istoric.

Mațe, urină și morți sângeroase la ordinea zilei

Mo Yan nu se dă în lături de la absolut nimic atunci când vine vorba de a descrie o scenă de luptă sau execuția unui sătean, nu există limită în narațiunea sa, iar pe retina cititorului se formează cele mai grotești, scârboase și sângeroase imagini pe care și le poate imagina cineva.

Tata a văzut cum cuțitul lui Sun taie ca un ferăstrău deasupra urechii unchiului. Unchiul a urlat neîncetat, ca un nebun, iar un șuvoi de urină de un galben uscat i-a țâșnit dintre picioare. Tata tremura foșnitor ca o trestie. Un soldat japonez s-a apropiat, în mâini cu o tavă albă de porțelan. S-a oprit în picioare lângă Sun, iar acesta a pus în ea urechea cărnoasă și cumsecade a unchiului. I-a retezat-o apoi și pe cealaltă și i-a pus-o tot acolo. Tata a văzut urechile săltărețe în tavă și dăngănind înăuntru.

De obicei astfel de scene m-ar fi iritat, deși stomacul meu de cititor e destul de călit, însă Mo Yan nu m-a oripilat așa cum m-aș fi așteptat. Asta s-a datorat probabil și faptului că în romanului autorului chinez scenele burutale se împletesc cu poezia orientală, iar moartea și toate ororile războiului depășesc limita grotescului și ajung la un nivel aproape mitologic.

În „Sorgul Roșu” se povestește despre o ambuscadă pe care soldații chinezi din provincia Gaomi o pregătesc armatei japoneze. Întregul roman este structurat în jurul acestui atac, dar structura nu este una liniară, nu se povestește doar scena bătăliei de la un cap la altul, Mo Yan întrerupând lupta după bunul său plac pentru a introduce felurite istorisiri ce-i întățșează pe Douguan, tatăl naratorului, Yu Zhan’ao, bunicul naratorului și Dai Fenglian, bunica naratorului.

Nici unul dintre cele trei personaje nu își merită însă titulatura de personaj principal, adevăratul personaj al acestei scrieri fiind de fapt sorgul omniprezent și martor tăcut la toate atrocitățile și grozăviile ce se petreceau în lanurile sale.

Sorgul s-a-nroșit, sorgul s-a-nroșit, de la răsărit, diavolii-au venit, de la răsărit, diavolii-au venit. Țara-i prăbușită, casa-i prăvălită. Hai, cu toți, sculați, arma apucați, pușca înșfăcați, diavolii-mpușcați, casa apărați…

Pentru cei de la oraș care nu au văzut prea multe chestii la viața lor în afară de betoane și mașini (așa cum sunt și eu) sorgul este, potrivit definiției din DEX, o plantă furajeră anuală din familia gramineeior, rezistentă la secetă, cu frunze lungi, mari și cu inflorescențe în formă de panicul.

Despre acțiune și personaje nu aș vrea să vorbesc prea mult fiindcă narațiunea este structurată asemenea unui basm, unul deosebit de sângeros dar și fermecător în același timp, în care cititorul ajunge să descopere treptat toate ițele poveștii, narațiunea purtându-l prin diferite momente temporale, de-a lungul lanurilor de sorg. Un mic sfat totuși: nu vă atașați prea mult de personaje.

Bunicul s-a gândit că e deja luna a zecea, stă să vină iarna, iar el e bolnav și slăbit, fiul lui nu se poate ghici dacă moare sau trăiește, casa și familia i s-au prăpădit, oamenii toți au fost loviți de năpastă, au murit și Wang Guang, și De Zhi, șchiopul Guo Yang a plecat departe în alt sat, plăgile de pe picioarele femeii Liu tot scor puroi și picură sânge, orbul stă plictisit toată ziua, fetița asta, Frumușica, nu pricepe nimic. A opta trage de el, detașamentul Leng îl înghesuie, japonezii îi poartă mare dușmănie… Stătea rezemat în baston pe o movilă de la marginea lăsăturii, privind într-o parte spre cadavrele care umpleau locul și la sorgul roșu abandonat la pământ.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

foto

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *