Proust ne povestește care este marea descoperire a romancierului

Marea descoperire a romancierului a fost aceea de a fi avut ideea de a înlocui aceste părți ce nu pot fi pătrunse de suflet printr-o cantitate egală de părți imateriale, pe care, adică, sufletul nostru le poate asimila. Ce importanță mai are din acea clipă faptul că acțiunile, emoțiile acestor ființe de un nou gen ne apar ca adevărate, de vreme ce ele se produc în noi, ținându-se sub stăpânirea lor, în timp ce întoarcem febril paginile cărții, cu respirația grăbită și intensitatea privirii? Și odată ce romancierul ne-a creat o asemenea stare, în care, ca în toate stările pur interioare, orice emoție este înzecită, iar cartea sa ne va tulbura așa cum face un vis mai limpede decât cele pe care le avem dormind și a cărui amintire va dăinui mai mult, el dezlănțuie în noi, timp de o oră, toate fericirile și toate nefericirile posibile; pentru a le cunoaște măcar în parte, am avea nevoie în viață de ani întregi, iar cele mai intense nu ne-ar fi niciodată dezvăluite, pentru că încetineala cu care se produc ne împiedică să le percepem (astfel inima noastră se schimbă, în viață, și asta este durerea cea mai mare; dar noi nu o cunoaștem decât prin lectură, în imaginație: în realitate, ea se schimbă, așa cum se produc anumite fenomene ale naturii, destul de lent pentru ca, deși putem constata succesiv fiecare dintre stările diferite, să fim cruțațp de însăși senzația schimbării). Marcel Proust – În căutarea timpului pierdut, Swann

marcel proust, in cautarea timpului pierdut, swann

 

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *