Orașul și câinii – Mario Vargas Llosa

Orașul și câinii – Mario Vargas Llosa„Orașul și câinii” este romanul cu care a debutat Mario Vargas Llosa – scriitor peruan ce a primit Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2010. Romanul a fost publicat în anul 1962 pe când Llosa avea doar 27 de ani.

În „Orașul și câinii” Mario Vargas Llosa zugrăvește viața și atmosfera de la Colegiul Militar Leoncio Prado din Lima. Llosa a fost și el student la această unitate de învățământ și, din câte se pare, atât personajele, cât și întâmplările redate în carte, sunt reale într-o oarecare măsură.

Acțiunea se concentrează în jurul unui grup de cadeți în an terminal. Alberto Fernandez, cunoscut mai degrabă sub porecla de “Poetul”, compune colegilor poezii și povestiri erotice, contra cost bineînțeles; Boa este unul dintre cei mai violenți elevi din anul al V-lea, Ricardo Arana, “Sclavul”, reprezintă acel elev timid și slab, umilit și batjocorit de toți; „Jaguarul”, poreclit astfel pentru agilitatea sa, este cadetul în fața căruia nimeni nu are tupeul să scrâșnească, fiind de asemenea și conducătorul Cercului – un grup format din patru elevi cu scopul de a sustrage subiectele de la examene.

Scriitorul peruan nu a făcut uz de menajamente atunci când a fost vorba să redea atmosfera din cadrul liceului militar. Deși aflați sub supravegherea strictă, cazonă, a subofițerilor, cadeții nu se sfiiesc să fumeze și să bea în dormitoare, să organizeze concursuri de masturbare sau să-și satisfacă poftele abuzând găini.

Cei din primul an sunt porecliți „câini” de către cei din anii superiori (de aici venind și titlul romanului), fiind umiliți în mod constant.

De abia a trecut pragul, cu zâmbetul încă pe buze, când a simțit lovituri în spate. A căzut, s-a rostogolit și a rămas întins, cu fața în sus. A încercat să se ridice, dar n-a putut: un picior îl apăsa pe stomac. Zece fețe indiferente îl cercetau ca pe o insectă, împiedicându-l să vadă tavanul. Un glas a zis:

– Pentru început, cântă de o sută de ori “sunt un câine”, pe ritm de corrido mexican.

N-a putut. Era uimit și-i ieșiseră ochii din orbite. Îl ardea în gât. Piciorul apăsa ușor pe stomac.

– Nu vrea, a zis glasul. Câinele nu vrea să cânte. Și atunci, chipurile și-au deschis gurile și l-au scuipat, dar nu o dată, ci de mai multe ori, până a trebui să-și închidă ochii.

Romanul m-a tras îndeosebi prin tehnica narativă utilizată de Llosa. Acțiunea se petrece când în prezent, când în trecut, se sare de la persoana I-a la persoana a III-a, ne sunt prezentate pe larg patru personaje – Poetul, Sclavul și Boa, al patrulea personaj fiind învăluit în mister până la sfârșitul romanului.

Pe lângă viața militărească a elevilor de la Leoncio Prado, Llosa surprinde în fundal și un tablou al Limei din anii 1950. Sărăcia, prejudecățile, diferențele dintre bogați și săraci, munteni și cei din capitală sunt atent disecate.

Acțiunea romanului se desfășoară lin, fără grabă, asemeni unei zile sufocante de vară, până când unul dintre cadeți este rănit grav în cadrul unui exercițiu militar. Recunosc că din acel moment nici măcar nu am mai reușit să respir normal, am abandonat orice idee de a-mi îndeplini funcțiile fiziologice și nu am capitulat până când nu am terminat de întors și ultima filă a romanului.

Amărâtul ăsta de Cava, ce mai corcitură, numai gândindu-te la el te lasă nervii, și Sclavul, cu o bucată de plumb în cap, cum să nu fim răscoliți cu toții! De altfel mă tot întreb de ce dracu’ ne-or fi ordonat să ne îmbrăcăm cu uniforma albastră, tocmai pe soarele ăsta de vară, toată lumea era lac de sudoare, parcă aveam toți burta plină de draci.

Cartea lui Llosa mi s-a părut într-adevăr șocantă. E, probabil, unul dintre cele mai dure romane din câte am citit vreodată. Tulburările interioare ale personajelor principale sunt redate cu migală, la un moment dat realizezi că empatizezi cu fiecare cadet, în ciuda faptelor abominabile pe care unii dintre aceștia le comit.

Și tu ești vinovată, și când ți-am zis că a murit, n-ai plâns, nici milă nu ți-a fost. Și tu ești vinovată, și dacă-ți ziceam că l-a omorât Jaguarul, ai fi zis sărmanul, un jaguar adevărat? Nici măcar n-ai fi plâns, iar el era nebun după tine. Și tu ești de vină, dar nu te-a interesat decât fața mea serioasă. Vina și fața mea! Picioare-de-Aur, care-i o lipitoare, are mai mult suflet decât tine.

Cartea poate fi comandată online de la elefant.ro sau libris.ro.

11 Comentarii la “Orașul și câinii – Mario Vargas Llosa”
  1. Bookish Style says:
    • Paul Catalin says:
  2. Coffee says:
    • Paul Catalin says:
  3. Vintura Cristina says:
    • Paul Catalin says:
  4. Florin says:
    • Paul Catalin says:
  5. stefanb says:
    • Paul Catalin says:

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *