Olive Kitteridge – Elizabeth Strout

Olive Kitteridge – Elizabeth StroutDe când mă știu am manifestat o atracție inexplicabilă față de acele femei reci, distante și răutăcioase catalogate deloc elegant de către restul lumii ca scorpii. Țin minte că am auzit pentru prima dată acest cuvânt, scorpie, în bucătăria copilăriei atunci când taică-miu făcea referire la una dintre rudele sale mai îndepărtate. Nu știu de unde atracția mea pentru femeile meschine (lăsați-mă-n pace cu Freud și Oedip că nu au de-a face cu asta), dar cert este că întotdeauna am considerat răutatea (în anumite măsuri, bineînețeles), sarcasmul și nonconformismul ca pe ceva foarte atrăgător.

Olive Kitteridge, protagonista culegerii de proză scurtă cu același nume pentru care autoarea Elizabeth Strout a primit Premiul Pulitzer în 2009, este tocmai o astfel de femeie.

Cele treisprezece povestiri ce alcătuiesc cartea gravitează în jurul familiei Kitteridge și a locuitorilor din micuțul orășel Crosby Maine, fiecare povestire introducând în peisaj câte un nou personaj principal – o găselniță scriitoricească care, trebuie să recunosc, m-a băgat puțin în ceață la început.

Fostă profesoară de matematică, Olive Kitteridge privește cu un oarecare dispreț cum persoanele dragi din viața ei dispar treptat iar ea trebuie să se împace cu lucrul pe care-l detestă cel mai mult – singurătatea. Aici avem parte de un paradox fiindcă Olive, deși o femeie taciturnă și mizantropă care nu se sfiește să trântească tuturor replici veninoase, nu este deloc nepăsătoare și indiferentă față de evenimentele și persoanele din familia sa.

Soțul lui Olive, Henry Kitteridge, un farmacist ce face naveta în orășelul învecinat, este tipul bărbatului binevoitor ce încearcă să fie politicos cu toată lumea, nu foarte inteligent (se înțelege de la sine acest aspect) – contrastul între cei doi soți fiind cel puțin comic. Eu am râs ca bolnavul atunci când Henry, atras de Denise Thibodeau, fata cea nouă de la farmacie, se perpelește și nu poate dormi nopțile, neștiind cum să procedeze, este pus la punct de soția sa prin câteva replici scurte.

Cristopher, singura odraslă al lui Henry și Olive, mi s-a părut a fi genul copilului super cocoloșit care abia așteaptă să prindă aripi pentru a zbura pentru totdeauna din casa părintească. Ceea ce, spre disperarea lui Olive, s-a și întâmplat, doar că nu într-un mod onorabil, Cristopher alegând să fugă cu limba de-un cot după fusta soției sale, Suzane. Căsnicia durează doar un an iar Cristopher se căsătorește cu Ann, o tipă ștearsă ce nu scapă de judecata incisivei Olive.

Văzu că fata îi zâmbea în lumina asfințitului. Unii spun că nu trebuie să judeci omul după aparențe, dar lui Olive fețele oamenilor mereu i se păruseră elocvente. Cu toate acestea, aerul bovin al femeii era uimitor. Era oare Ann puțin proastă? Olive predase suficient de mulți ani pentru a ști că nesiguranța poate lua aparența prostiei. Se lăsă în scaun și își întoarse privirea. Nu voia să știe ce se putea citi pe propriul chip.

Prin intermediul lui Olive, Elizabeth Strout aduce în discuție teme simple precum criza vârstei de mijloc, viața în comunitățile mici și sufocante, adulterul, bârfa, gelozia etc – aspecte ce sunt redate din unghiul unei femei rele (deși Olive nu mi s-a părut o femeie rea în adevăratul sens al cuvântului).

De la o anumită vârstă, începi să te aștepți la anumite lucruri. Harmon știa asta. Îți faci griji pentru infarct, pentru cancer, pentru tusea care se poate transforma într-o pneumonie cumplită. Te poți chiar aștepta la criza vârstei de mijloc, dar nimic nu putea explica ceea ce simțea că se întâmplă cu el. Avea impresia că trăia într-o capsulă de plastic transparent care se ridica în aer, împinsă, aruncată și zdruncinată atât de înverșunat, încât nu mai putea regăsi plăcerile zilnice ale vechii sale vieți.

Cele treisprezece povestiri sunt oarecum deprimante (avem de-a face cu o disecție deloc cenzurată a vieții de familie) deși umorul negru și sarcasmul inteligentei Olive m-au făcut să zâmbesc de mai multe ori în timpul lecturii.

Am aflat de curând că s-a turnat și o mini serie după această carte și având în vedere faptul că toată acțiunea a fost comprimată în doar patru episoade (nu sunt deloc un fan al producțiilor de genul Tânăr și Neliniștit), sunt foarte curios de cum arată doamna Olive (mă rog, proiecția doamnei Olive).

Cartea Olive Kitteridge poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

2 Comentarii la “Olive Kitteridge – Elizabeth Strout”
  1. Bookish says:
    • Paul Catalin says:

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *