Noi – Evgheni Zamiatin. Când oamenii devin simple numere

Noi – Evgheni Zamiatin. Când oamenii devin simple numereAtunci când ne gândim la distopii, gândurile ne alunecă inevitabil spre „1984” sau „Minunata lume nouă”. Dar, pe vremea când Orwell era un adolescent plin de coșuri iar Huxley un biet fermier, mai exact prin 1920, un nene de prin Rusia, Evgheni Zamiatin, tocmai publica romanul distopic “Noi”.

Lumea portretizată de Zamiatin e absolut incredibilă. Cândva în viitor, nu se specifică exact când, după războiul de două sute de ani, planeta noastră rămâne doar cu 0,2 % din populația sa. Dispare noțiunea de națiune sau țară, lumea fiind guvernată de Statul Unic. Oamenii nu mai au nume, ci sunt simple numere, viața lor fiind controlată riguros de către autorități. Cuvinte precum intimitate, personalitate, creativitate sau suflet au devenit arhasime care nu își mai au locul în noua lume. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării; există ore speciale pentru muncă, plimbări și împerechere. Da, împerechere, nu dragoste, fiindcă sentimentele au fost interzise în Statul Unic. Noțiunea de familie a dispărut, copii fiind instituționalizați imediat după naștere. Procreerea a devenit o simplă îndatorire cetățenească, un gest mecanic și lipsit de orice pasiune.

Deși a fost scris acum aproape o sută de ani, romanul lui Zamiatin este cu adevărat unul hardcore. Totul este dus la extrem. Pereții caselor sunt transparenți, singurul moment de intimitate consumându-se în timpul Orei Personale (momentul procreării). Statul Unic este condus de către un binefăcător, nu există opoziție sau democrație, oamenii ghidându-se după niște reguli clare.

Romanul este scris la persoana I-a, din perspectiva lui D-503, unul dintre matematicienii Marelui Stat, acesta având misiunea de a construi Integralul cu ajutorul căruia filosofia vieții perfecte urmează să fie răspândită în toate colțurile galaxiei. Astfel D-503 își structurează gândurile sub forma unui jurnal, nefăcând nimic altceva decât să noteze întâmplările de zi cu zi din viața sa.

Eu, D-503, constructor al Integralului, sunt doar unul dintre matematicienii Marelui Stat. Penelul meu, obișnuit cu cifrele, nu e în stare să creeze muzica asonanțelor și a rimelor. Voi încerca doar să notez ceea ce văd, ceea ce gândesc – mai exact, ceea ce gândim noi (întocmai noi, și să fie ca acest “Noi” să constituie titlul însemnărilor mele). Dar aceasta va fi derivata vieții noastre, viața de o perfecțiune matematică a Statului Unic, or, din moment ce este așa, însemnările acestea nu vor alcătui oare prin sine, independent de voința mea, un poem? Vor alcătui – o cred și o știu.

Viața simplă a lui D-503 ia o turnură neașteptată atunci când se îndrăgostește de misterioasa I-330. Atras și intrigat în același timp de personalitatea frumoasei I-300, care încalcă mai toate regulile Statului Unic (fumează, cântă la vioară, nu se îmbracă cu uniforma unică), D-503 descoperă că noua sa iubită face parte dintr-o mișcare disidentă ce luptă împotriva lumii perfecte.

Romaul lui Evgheni Zamiatin este șocant. Mult mai șocant decât celebrele distopii pe care le-am amintit la începtutul acestui articol. Și cea mai șocantă scenă dintre toate mi s-a părut cea a operației de suflet. Dar nu mai are rost să dezvolt acest subiect fiindcă spoilerele sunt inevitabile.

Acolo vă vor vindeca, acolo vi se va servi pe săturate aluat de fericire, și voi, sătui, veți moțăi în liniște sforăind organizat, în tact – oare nu auziți această măreață simfonie a sforăitului? Caraghioșilor: vor să vă elibereze de semnele de întrebare, care se încolăcesc ca niște viermi, care rod chinuitor, ca viermii. Grăbiți-vă – sus – la Marea Operație! Ce vă pasă că am să rămân aici singură? Ce vă privește – dacă nu doresc ca pentru mine să dorească alții, vreau să doresc eu însămi – dacă vreau imposibilul…

Așadar, dacă ați citit Minunata lume nouă, sau măcar 1984, cu siguranță o să vă placă și romanul lui Evgheni Zamiatin. Și așa veți descoperi cât de original a fost Orwell.

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

Un Comentariu la “Noi – Evgheni Zamiatin. Când oamenii devin simple numere”
  1. Iulia says:

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *