Neverland – Radu Găvan

Neverland – Radu GăvanAm citit acum aproape un an Exorcizat, romanul de debut al lui Radu Găvan și nu am putut să nu remarc forța incredibilă a autorului și modul său brutal de a disloca din două-trei cuvinte orice prejudecată sau sentiment superficial, așa că acum câteva luni, când am auzit că a fost tipărit și cel de-al doilea roman, am fost foarte curios să văd cum a evoluat scriitura lui Radu.

Spre deosebire de Exorcizat (promit să nu fac prea multe comparații cu acest roman dar presimt că o să-mi încalc de mai multe ori cuvântul) în Neverland întâlnim un limbaj mult mai soft, deși pe alocuri stilul incisiv nu face concesii, având rolul de stârni fiori chiar și cititorilor greu încercați care nu se lasă impresionați cu una, cu două.

Neverland ni-l scoate în prim plan pe Anton, un profesor de literatură de la o universitate particulară ce încearcă cu supraviețuiască împreuna cu fetița sa într-un cartier rău-famat din București, alături de bețivi, boschetari și interlopi (aici, sincer să fiu, mi se pare puțin forțată alăturarea pentru că, din câte știu, profesorii universitari o duc destul de bine, mai ales cei care se prefac că predau pe la Spiru Haret sau nu mai știu care universități no-name).

Mânat de dorința de a-i asigura fiicei sale un viitor cât mai bun, Anton începe să se gândească și la alte oportunități de a câștiga bani. Iar iepurele a sărit fix de unde nu se aștepta fiindcă Luis Porcu’ (unul dintre marii interlopi ai cartierului) avea nevoie de un profesor de literatură care să-l învețe pe fii-su cum să devină scriitor. Să vezi șmecherie, un fiu de interlop stă în casă și citește în loc să le spargă dinții celorlalți băieți, visându-se mare scriitor. Anton acceptă sluba și devine mentorul puiului de interlop.

Afară plouă și eu stau în fața geamului bătut de stropii mărunți. Privesc spre o casă mare, albă. Vila lui Luis. De când mi-a povestit Robert despre el, am început să îl urmăresc. În fiecare dimineață poarta uriașă se dă în lături și o limuzină neagră alunecă încet  prin fața privirilor mele. Nu știu de ce am început să supraveghez casa, știu doar că în fiecare dimineață mă trezesc cu zece minute mai devreme și stau în fața ferestrei, mut, urmărind fiecare mișcare.

Doar că tânărul scriitor aspirant nu e vreun Nabokov al zilelor noastre, nici măcar nu a auzit de el, ci e doar un puștan care a citit și el două-trei cărți de Stephen King și gata, se visează mare mahăr printre scriitori (ca să mă exprim și eu în stilul băieților din cartier).

Anton își dă seama imediat că odrasla lui Luis nu are niciun talent, dar tace mâlc fiindcă din orele de meditație veneau bani frumoși și îl încurajează pe băiat să nu se lase de scris. Iar de aici, bineînțeles, se vor naște complicații pentru că interlopii se ghidează după o singură vorbă de duh: „pumnii mei minte nu are”.

Neverland pendulează între două planuri narative ce nu sunt strict delimitate, unul înfățișându-ni-l pe Anton, în vreme ce al doilea plan narativ ne aduce în atenție povestea unui băiețel de șapte ani, abuzat, care, neavând prieteni, se atașează de câinele său.

Mă uitam la fetița mea și-mi spuneam – „La dracu’! Nu-mi pasă! La dracu’ cu toate!” Cât de nenorocit puteam fi? Mă uitam la copilul meu și, pentru o clipă, nu-mi mai păsa. După ce a plecat Magda, tot ce simțeam era vinovăție, o greutate copleșitoare ce-mi zdrobea pieptul, îmi strângea tâmplele până când ajungeam în pragul leșinului și, oricât aș fi căutat, nu găseam nimic ce să pun între mine și acele remușcări nemiloase.

Am citit Neverland dintr-o suflare, în timpul unei interminabile călătorii cu CFR-ul și țin minte că la jumătatea lecturii am închis cartea preț de câteva secunde, entuziasmat, și mi-am spus că romanul ăsta chiar le zice cum trebuie. Din păcate însă, ce-a doua doua jumătate a cărții nu mi-a mai stârnit aceleași sentimente. Mi s-a părut că acțiunea a alunecat brusc în clișee banale, apropiindu-se mult prea repede de un final previzibil.

Trebuie să remarc însă că Radu Găvan și-a mai cizelat puțin stilul, făcând progrese vizibile în această direcție. Și bineînțeles că mi-au atras atenția și referințele din folclorul românesc, deși acestea sunt mai mult de decor, neinfiltrându-se puternic în narațiune, deși mi-ar fi plăcut dacă s-ar fi întâmplat așa.

Cartea lui Radu Găvan, Neverland, poate fi cumpărată online de pe elefant.ro.

2 Comentarii la “Neverland – Radu Găvan”
  1. Coffee says:
  2. Arcidalia Ghenof says:

Leave a Reply to Coffee Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *