Magicianul – John Fowles

Atunci când mă apuc de o carte de peste cinci sute de pagini, mai mereu am rețineri: că o să îmi pierd mult timp cu ea și o să mă sufoc citind, că o să îmi placă până la jumătate și apoi o să încerc să o termin doar din obligație și alte temeri de acest gen. Ceva similar am pățit și cu “Magicianul” lui John Fowles. De Fowles nu citisem nimic înainte, habar nu aveam cum scrie iar multele pagini din Magicianul m-au făcut să zic pas de fiecare dată când privirea mi se intersecta cu cotorul imens al cărții. Da, știu, sună pueril și par ca un copil de clasa a patra ce nu a citit decât Fram ursul polar atunci când mă smiorcăi de o carte de peste cinci sute de pagini dar încă nu am reușit să îmi depășesc acest complex iar „Magicianul” nu m-a ajut deloc în acest sens, ba chiar dimpotrivă.

Personajul principal al romanului este Nicholas Urfe, un proaspăt absolvent de Oxford ce vrea să schimbe nițel decorul și din acest motiv acceptă o slujbă prost plătită de profesor de engleză la unul dintre cele mai cunoscute internate din Grecia, Lord Byron, situat pe obscura insulă Phraxos. Înainte de a pleca pe tărâmuri elene, Nicholas are o scurtă relație cu depresiva Alison – o tipă cu probleme serioase la mansardă.

În Grecia Nicholas descoperă o plictiseală teribilă, modalitățile de petrecere a timpului liber pe insula Phraxos sunt limitate, singurele distracții ale personajului fiind excursiile la bordelurile din Atena, excursii care însă se termină brusc după ce contactează o boală cu transmitere sexuală. Intrând într-o depresie profundă, Nicholas Urfe se gândește chiar să își pună capăt zilelor, dar totul se schimbă atunci când îl întâlnește pe misteriosul Maurice Conchis și devine un invitat regulat al domeniului de la Bourani.

Nicholas simte o atracție inexplicabilă față de poveștile lui Conchis și pe măsură ce vizitele sale se întețesc, la Bourani încep să se producă diverse evenimente care de care mai ciudate. Face cunoștință cu domnișoara Lily Montgomery, despre care Conchis afirmă că ar fi fantoma fostei sale logodnice. Apelând la rațiune, tânărul profesor refuză să creadă această poveste iar apoi Conchis îi dezvăluie că pe Lily o cheamă de fapt Julie Holmes și suferă de schizofrenie, toate reprezentațiile bizare de la Bourani făcând parte din tratamentul acestei boli.

O cascadă de plot twisturi

De aici încolo acțiunea se complică, în scenă apar mai multe personaje, printre care și June, sora geamănă a lui Julie, iar Nicholas , necrezând povestea cu schizofrenia se îndrăgostește de frumoasa Julie. Între timp primește o scrisoare prin care este anunțat că Alison va veni într-o vizită în Grecia și dorește să îl vadă.

Stăteam la umbra pinului, priveam departe în larg și încercam să-mi adun mințile năucite. Una dintre cele două gemene se apropia de mine, îmi vorbea. Avea o cicatrice la încheietura mâinii drepte. Cealaltă avea rolul de dublură. Gemene… era formidabil, începusem să-l cunosc îndeajuns de bine pe Conchis ca să pot anticipa restul. Dacă ești bogat, de ce să-ți mai acorzi dreptul de a avea cele mai grozave lucruri? De ce să nu profiți de cele mai excepționale bunătăți?

Din acest moment firul narativ devine de-a dreptul mindfuck, cu răsturnări spectaculoase de situație, cu ipoteze peste ipoteze, Nicholas fiind prins fără scăpare într-un joc de-a Dumnezeu, fără să aibă nici cea mai mică idee de ceea ce se petrece în jurul său.

La un moment dat, după ce am trecut de mijlocul romanului, am început să mă plictisesc. Desele plot twisturi și dialogurile banale au început să mă obosească și curiozitatea a început să fie înlocuită de un sentiment de saturație. Nu zic că “Magicianul” ar fi o carte proastă, nici pe departe, dar pur și simplu nu cred că e genul meu. După ce am terminat-o chiar eram foarte bucuros că pot în sfârșit să îmi spăl creierul cu altceva. A, și să nu mai zic că deznodământul mi s-a părut prea vag, așteptam o explicație sau o sugestie, dar nu, Fowles s-a crezut Franz Kafka!

Cartea poate fi cumpărată online de pe elefant.ro sau libris.ro.