M-am întâlnit cu Haruki Murakami în Pădurea Norvegiană

M-am întâlnit cu Haruki Murakami în Pădurea NorvegianăDe Haruki Murakami am tot auzit de ceva timp că ar fi mare sculă de basculă, dar în ultimele luni am fost prea ocupat să-mi rup creierii cu Proust sau Balzac. Totuși, sătul să perseverez în propria-mi ignoranță, mi-am scuipat în sân, am băut 50 de țuică și apoi am hotărât să citesc romanul preferat al adolescentelor întârziate: “Pădurea Norvegiană”. Nu știam absolut nimic de Murakami până să citesc citesc „Pădurea Norvegiană” și habar nu aveam la ce să mă aștept. Sincer să fiu, nici nu-mi păsa.

După primele rânduri am descoperit că acțiunea nu se petrece în vreo pădure de prin Norvegia, ci titlul face referire la piesa „Norwegian Wood” a celor de la Beatles (dacă vreți să ascultați piesa deschideți-vă cu mânuța voastră Youtube-ul, mi-e prea lene să mai las un link).

Pădurea Norvegiană îl are în prim plan pe Toru Watanabe – un student aflat în primul an de facultate ce pare mai preocupat să citească Marele Gatsby sau De veghe în lanul de secară decât să își facă prieteni. Atitudinea sa antisocială poate fi explicată și de faptul că cel mai bun prieten al său din liceu, Kizuki, s-a sinucis fără să lase nicio notiță prin care să-și explice gestul. Buba e că sinucigașul avea o gagică, Naoko, de care Watanabe se cam îndrăgostise. Așa că, motivat și de faptul că vrea să o ajute pe Naoko să treacă mai repede peste șocul creat de moartea lui Kizuki, începe să se foiască destul de des pe lângă aceasta. Doar că Naoko nu e genul de fată care să nu plângă atunci când își rupe o unghie și ajunge la un sanatoriu. În tot acest timp Watanabe o întâlnește pe Midori, o fătucă care nici ea nu pare cu toată țigla pe casă. Iar de aici ține-te bine, fiindca tânărul domn Watanabe are de ales între două nebune. Una-i bună, alta-i nebună. Ba nu, amândouă-s nebune!

libris.ro

Un roman cam bolnav

Am stat la masa din bucătărie, am băut bere și am citit. Prima oară citisem cartea în anul în care intrasem la gimnaziu. Acum, după opt ani, o reciteam în bucătăria unei fete, în toiul nopții, îmbrăcat în pijamaua, cam mică pentru mine, a tatălui ei mort. Straniu. Dacă n-ar fi fost împrejurările acelea ciudate probabil să n-aș fi recitit.

Pădurea Norvegiană e un roman cam bolnav. Mă rog, personajele sunt bolnave, nu cartea în sine. Iar acest aspect mi-a plăcut foarte mult. Practic niciunul dintre personaje nu e întreg la minte. De la depresivi și sinucigași până la sociopați, Pădurea Norveagiană are de toate. Murakami și-a creionat personajele cu maximă atenție. Iar pe mine m-a impresionat complexitatea acestora. Watanabe, Naoko, Nagasawa, Midori sau Reiko reprezintă câteva tipologii umane greu de explicat. Iar pentru modul în care Haruki Murakami a reușit să le prezinte trebuie să îmi scot pălăria în fața lui. Sau căciula, că nu obișnuiesc să port pălărie. Mă rog, sper că ai înțeles ideea.

Știi cum se asortează fursecurile, nu? Unele îți plac, altele nu. Le mănânci mai întâi pe cele care îți plac și rămân la urmă cele care nu-ți plac. Eu așa gândesc ori de câte ori se întâmplă ceva ce nu-mi convine. Dacă reușesc să fac și ce nu-mi convine, pe urmă e mai simplu. Viața e ca o cutie de fursecuri.

De veghe în lanul de secară cu japonezi

După ce am terminat Pădurea Norvegiană nu m-am putut abține să nu fac câteva paralele cu “De veghe în lanul de secară”. Pentru că mi s-a părut că-l văd pe Holden Caulfield în Watanabe, Nagasawa, Naoko sau Midori. Tot cu adolescenți dezorientați ce ajung pe la nebuni avem de-a face și aici doar că Murakami e mult mai dur decât Salinger. Își spânzură personajele fără nicio remușcare, le pângărește, le întinează și le trece prin toate iadurile.

La moartea lui Kizuki am învățat un lucru pe care n-am să-l uit niciodată: moartea nu se află la polul opus vieții, ci face parte din viață. Era cu siguranță adevărat ce spusese el. Cât trăim, avem moartea în noi și o nutrim. Este unul dintre adevărurile pe care trebuie să le știm.

Din câte am înțeles celelalte romane de Murakami nu prea se aseamănă cu Pădurea Norvegiană. Prea bine, pentru că de adolescenți triști mi s-a cam acrit și chiar aș vrea să mai răsfoiesc câteva romane scrise de nea Haruki.

Cartea poate fi cumpărată online de la elefant.ro sau libris.ro.

14 Comentarii la “M-am întâlnit cu Haruki Murakami în Pădurea Norvegiană”
  1. oana says:
    • Paul Catalin says:
      • Diana says:
        • Paul Catalin says:
          • Alexandra says:
          • Paul Catalin says:
  2. Bianca says:
    • Paul Catalin says:
      • Bianca says:
        • Paul Catalin says:
  3. Sergiu says:
  4. Dorina says:
  5. Laura G. says:
  6. Hosting says:

Leave a Reply to Dorina Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *