J. Ființa Sexuală – Kenzaburo Oe. Despre tipii care ciupesc femeile de fund în metrou

Ființa Sexuală – Kenzaburo Oe. Despre tipii care ciupesc femeile de fund în metrouKenzaburo Oe a reușit până acum să mă surprindă plăcut cu fiecare carte. Ce-i drept, sunt abia la al treilea roman al japonezului (toate citite de la începutul acestui an) și presimt că nu o să mă opresc prea curând. „J. Ființa Sexuală” diferă mult de „O viață liniștită” sau „O experiență personală”, în sensul că aici avem parte de chestii from the dark side.

Acest roman al lui Kenzaburo Oe, „J. Ființa Sexuală”, e de fapt un microroman, că numără doar vreo 120 de pagini, dar nu e cazul să vă lăsați înșelați de subțirimea cărții, lectura fiind una foarte intensă.

1

Cărticica e structurată în două părți, denumite simplu 1 și 2. În prima parte întâlnim un grup de șapte tineri ce călătoresc cu mașina spre casa de vacanță a lui J. pentru a turna un film experimental. Grupul celor șapte este compus din J. – personajul principal al romanului, un tânăr de 29 de ani, fiul președintelui unei companii producătoare de oțel; sora lui J. – o sculptoriță de 27 de ani; Mitsuko – soția lui J; un tânăr poet de 25 de ani; Puștiu – un actor de 20 de ani, Keiko Sawa – o cântăreață de jazz deloc pudică și cameramanul – un bărbat ursuz de 40 de ani, vechi prieten cu J.

În drum spre cabană cei șapte trec printr-un sat și asistă la o scenă mai puțin obișnuită – în fața casei unei femei bănuită de adulter se strâng mai mulți săteni pentru a o umili, această scenă marcându-i puternic pe cei șapte.

Ajunși la cabană cei șapte uită repede de motivul pentru care au venit și în loc de film se nasc câteva mici orgii. M-a impresionat faptul că cele șaizeci de pagini ce alcătuiesc prima parte i-au fost suficiente lui Kenzaburo Oe pentru a schița trăsăturile personajelor sale. Nimeni din cei șapte nu e normal, unul e mai bolând ca altul; Keiko Sawa, cântăreața de jazz, e o nimfomană care umblă mai mereu dezbrăcată, Mitsuko e o frigidă care se crede mare artistă și se abține de la relații sexuale de dragul artei iar J. e un tip măcinat de tot felul de frustrări, care de care mai bizare și anormale. Nu am înțeles însă prea bine de ce grupul petrecăreților a rămas în aer, capitolul al doilea concentrându-se pe o altă poveste.

2

Partea a doua a romanului lui Kenzaburo Oe mi s-a părut mult mai interesantă. Dramele personajelor din prima parte aproape că m-au plictisit și, sincer să fiu, chiar nu eram curios de smiorcăielile unor tineri dereglați.

Dar partea secundă a cărții este mult mai intensă. Facem cunoștință cu termenul de chikan (persoană care comite comite agresiuni sexuale în mijloacele de transport în comun) și acțiunea romanului se încinge brusc.

Frustrările sexuale îl împing pe J. să devină un astfel de chikan și să călătorească cu metroul doar pentru a molesta diverse fete. Întâmplarea face să se împrietenească cu alți doi chikani, un moș și un tânăr poet, iar aceștia decid să acționeze împreună și să se acopere unul pe celălalt.

Tânărul solid era liniștit, deși nădușea întruna. Plin de el, era convins că nu are absolut nici o legătură cu lumea din jur. Cu o excitație aproape morbidă, și-a scos măciuca întărită printr-o deschizătură mic dintr-un buzunar secret al trenciului. A început s-o frece drăgăstos, temător și înverșunat de fundul fetei, peste haina ei portocalie. Un zâmbet aseptic și inofensiv, ca de sfânt, a început, de la buze, să i se lățească treptat pe toată fața…

Deși pasiunea chikanilor nu este una tocmai sănătoasă, Kenzaburo Oe nu-i tratează cu dezgust sau indiferență, ci încearcă să ne prezinte cu oarecare compasiune motivația din spatele faptelor lor. Aflăm astfel că unul dintre chikani a trecut peste barierele unei simple pipăieli în metrou, ignorând riscurile la care se supunea în cazul în care ar fi fost prins, pentru a găsi forța creativă necesară scrierii unui poem.

Un roman pe care nu trebuie să îl citești în metrou

Un băiat care luase metroul într-o seară de iarnă fără nimic altceva pe trupul gol decât un trenci, expunându-se pericolului doar de dragul scrierii unui poem ca o furtună, un băiat cu o expresie de hotărâre disperată luată după ezitări cumplite, care murdărise haina flocoasă a unei fete urâte ejaculând pe ea – oare nu trebuia considerat un băiat aparte?

“J. Ființa Sexuală” nu e o carte ușor de citit, s-ar putea ca multora să le pice greu, Oe nu e prea delicat în relatarea faptelor comise de chikani, stilul lui e simplu și direct, detaliile scârboase nu lipsesc dar toată scriitura e îmbrăcată într-o poezie aparte, în stilul clasic al scriitorilor niponi.

Am un singur sfat pentru cei care vor să citească această carte a lui Kenzaburo Oe: nu citiți în metrou sau autobuz!

Cartea poate fi achiziționată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

Un Comentariu la “J. Ființa Sexuală – Kenzaburo Oe. Despre tipii care ciupesc femeile de fund în metrou”
  1. Coffee says:

Leave a Reply to Coffee Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *