The Interview. Multă zarvă pentru nimic

M-am uitat la The Interview ca să înțeleg ce-i cu scandalul din ultimele zile dintre Statele Unite și Coreea de Nord. De regulă puțin îmi pasă de ce mai fac comuniștii gălbejiți dar amploarea scandalului m-a determinat totuși să arunc o geană asupra filmului. Și rău am făcut.

The Interview începe cu un cântec injurios la adresa Statelor Unite, intonat de o fetiță nord-coreană. Apoi facem cunoștință cu Dave Skylark (James Franco) – prezentatorul unui show de televiziune și Aaron Rapaport (Seth Rogen) – producătorul și prietenul lui Skylark. Cei doi încep să-și facă procese de conștiință, să regrete că s-au ocupat doar cu mondenități ieftine și își propun să facă ceva cu adevărat important care să schimbe lumea și alte bla bla-uri din acestea. La scurt timp Skylark află că liderul Coreei de Nord, Kim Jong-un, este un mare fan al emisiunei sale și îl bate la cap pe Aaron s-o pună de un interviu. Kim acceptă, pe fir intră CIA iar Skylark și Aaron călătoresc spre Coreea de Nord cu o misiune specială: să-l asasineze pe Kim Jong-un.

Filmul e prost, chiar foarte prost. Am citit pe Imdb că cică e comedie. Sincer să fiu n-am râs deloc. Colțurile gurii nu mi s-au curbat nici măcar cu câțiva milimetri amărâți. Eram chiar îngrozit. Replici de clasa a II-a, filmare și montaj făcute parcă la mișto de un copil autist și scenariu de tot râsul. Adică jenant, în niciun caz comic. Mi s-a părut totuși interesat că au vrut să-și bată banana de Kim Jong-un dar de fapt personajul interpretat de Randall Park mi s-a părut destul de inteligent. Eu nu mi-l imaginez pe adevăratul Kim Jong-un să fie în stare să se scobească singur în nas, darămite să fie un mare manipulator ce se joacă cu mințile oamenilor – așa cum l-au creionat deștepții de la Hollywood.

Nu prea înțeleg de ce s-a făcut atât tam-tam pentru The Interview. Probabil că dacă nu era faza cu atacul cibernetic asupra Sony Pictures nu mai auzea nici dracu’ de film. Dar așa măcar ne-am pricopsit cu niște reacții comice din partea oficialităților nord-coreene și americane. Păcat de idee, se puteam veni cu ceva inteligent. Dar nu în fiecare zi se toarnă filme precum The Great Dictator.