Gregor Samsa se hotărăște să dispară

“Și acum?”, se întrebă Gregor, uitându-se în jur prin beznă. Curând făcu descoperirea că nu se mai poate mișca deloc. Nu-l miră câtuși de puțin, mai degrabă I se păru neverosimil că fusese într-adevăr în stare, până acum, să se urnească din loc cu piciorușele lui firave. De altfel, îi era destul de bine. E drept că-l săgetau dureri prin tot corpul, dar avea impresia că nu mai simțea nici mărul putred înfipt în spinare, nici inflamația din jurul lui, care era acoperită de praf scămos. Își aminti din nou de familie, cu duioșie și dragoste. Știa și el că trebuie să dispară și hotărârea lui era mai fermă chiar decât cea a surorii sale. Rămase astfel, în starea aceasta de meditație pașnică și vană, până când orologiul din turn bătu al treilea ceas spre dimineață. Mai apucă să vadă și mijitul zorilor, afară, în fața ferestrei. Apoi, fără să vrea, lăsă capul să-I cadă în jos și, din nările lui, mai adie o ultimă suflare. (Franz Kafka – Metamorfoza)

kafka metamorfoza

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *