Drumul spre Los Angeles – John Fante

john fante - drumul spre los angelesCharles Bukowski pomenește obsesiv în scrierile sale un scriitor despre care nu știam mai nimic până de curând. Este vorba despre John Fante. Așa l-am descoperit eu pe Fante și așa cred că l-au descoperit și ceilalți cititori, prin intermediul mult mai celebrului său fan.

Cea mai importantă realizare a lui Fante ar fi cică tetralogia lui Arturo Bandini: Drumul spre Los Angeles; Vise de pe Bunker Hill; O să vină și primăvara, Bandini; Întreabă praful. Bukowski spunea despre Fante că e zeul său personal și, sincer să fiu, acest lucru chiar se observă dacă e să studiem asemănările dintre cei doi autori. Nu o să intru însă în detalii pe marginea acestui aspect fiindcă am citit până acum doar o carte de Fante și nu vreau să dau grav de tot cu bota în baltă.

“Drumul spre Los Angeles” ni-l prezintă pe Arturo Bandini, un adolescent ce trăiește într-un cartier de filipinezi din Los Angeles Harbor, împreună cu mama și sora sa. Chinuindu-se cu tot felul de lecturi pe care nu le înțelege, Bandini se consideră un mare geniu ce va schimba din temelii soarta omenirii. Până atunci însă mai are ceva de așteptat și este obligat să lucreze la fabrica de conserve Soyo Fish.

Nu m-am angajat permanent. Doar strâng material pentru o carte despre industria piscicolă din California. Mă numesc Bandini, scriitorul Bandini. Slujba asta e doar ceva pasager. Cât despre salariu, cred că-l voi dona unei asociații de binefacere, Armata Salvării sau așa ceva…

Nihilist până în măduva oaselor, Bandini își terorizează mama și sora, care erau extrem de credincioase, ironizându-le și batjocorindu-le ori de câte ori avea ocazia. Nefiind capabil să lege relații de prietenie cu cei de seama sa, considerându-i pe toți inferiori, Bandini se izolează în propria sa lume, tovarăși fiindu-i Schopenhauer și Nietzsche.

Ca mai toți adolescenții care citesc două-trei cărți, Bandini visează să devină și el un mare scriitor și începe să lucreze la cartea sa de debut – Povestea cuceririlor lui Arturo Bandini prin lumea întreagă. În timp ce lucrează la opera ce va schimba o dată pentru totdeauna fața literaturii, Bandini este totuși obligat să lucreze o bună parte a zilei la fabrica de conserve, întreaga familie depinzând de banii săi.

Uram groaznic fabrica de conserve, și când eram treaz, și în visele mele, pentru că puțeam în permanență a pește. Nu puteam scăpa nicicum de acea duhoare de cal mort putrezind la marginea drumului. Mă urmărea pe străzi, se furișa pe lângă mine în clădirile în care intram, se strecura în patul meu seara, când mă culcam, mă acoperea ca o pătură, din cap până-n vârfurile degetelor de la picioare. Iar în vise îmi apăreau pești, pești, pești, trupuri zvelte de macrou țâșnind ca săgețile într-un bazin cu apă neagră, în vreme ce eu atârnam spânzurat de-un picior, iar cineva mă scufunda încet-încet în apă. Simțeam duhoarea în mâncare și în haine, până și pasta de dinți puțea a pește.

Char dacă acțiunea nu este una incredibil de complicată, fiind în mare parte previzibilă, mie mi-a plăcut la nebunie stilul lui Fante. Mi s-a părut mai comic și mai elaborat decât al lui Bukowski, acesta din urmă fiind ceva mai sincer și mai serios. Nu puține au fost momentele când am râs cu poftă de sărmanul Arturo Bandini. Spre exemplu, la un moment dat Bandini urmărește o femeie de 30 de ani pe stradă, culege de pe jos chibritul pe jumătate ars pe care l-a aruncat aceasta; îl bagă în gură și îl molfăie, botezându-l Henrietta.

Chibritule, i-am spus, te iubesc! Numele tău fi-va Henrietta! Te iubesc cu trup și suflet. L-am băgat în gură și am început să-l molfăi. Partea carbonizată avea un gust delicat, de pin dulce-amărui, suculent și fărâmicios. Delicios, înălțător! Tocmai chibritul pe care îl ținuseră degetele ei! Henrietta. Cel mai bun chibrit pe care l-am mâncat în viața mea, doamnă! Dați-mi voie să vă felicit!

Arturo Bandini mi-a adus aminte de Holden Caulfield, dar Fante și-a zugrăvit personajul principal folosind elemente mult mai dure, Bandini fiind un entierou, simpatic ce-i drept, dar imposibil de iubit.

Pe mine John Fante m-a convins să explorez și celelalte trei cărți și abia aștept să mă întâlnesc din nou cu șugubățul de Bandini. Ah, și fie ca Bukowski, indiferent prin ce lumi și dimensiuni s-ar afla el acum, să primească o găleată de bere și un butoi de whisky pentru că ni l-a redat pe Fante.

Cartea poate fi cumpărata la un preț mic de pe libris.ro.

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *