Domnul Kovaliov și-a pierdut nasul

Asesorul de colegiu Kovaliov se trezi destul de devreme și făcu din buze: “Brr…”. Așa făcea întotdeauna la trezire, cu toate că nici el n-ar fi putut spune din ce pricină. Kovaliov se întinse și porunci să i se dea oglinjoara de pe masă. Voia să se uite la coșul care-i ieșise în ajun pe nas; dar, spre marea lui uimire, văzu că locul unde trebuia să fie nasul era cu desăvârșire neted! Speriat, Kovaliov porunci să i se aducă apă și-și frecă ochii cu prosopul: chiar așa, nasul dispăruse! Începu să se pipăie cu mâinile ca să vadă dacă nu cumva doarme. Nu, s-ar părea că nu doarme. Asesorul de colegiu Kovaliov sări din pat, se scutură, dar degeaba: nasul nu era la locul lui!… porunci îndată să i se aducă hainele, se îmbrăcă și zbură de-a dreptul la șeful poliției. (Nikolai Vasilievici Gogol – Nasul)

gogol nasul

 

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *