De ce simțim nevoia să alergăm mereu după ceva drăguț?

De ce simțim nevoia să alergăm mereu după ceva drăguț?Deși nu m-a entuziasmat prea tare, romanul „Jurnal” al lui Chuck Palahniuk are însă câteva pasaje memorabile, care fie te fac să râzi de-ți rupi gura, fie te bagă într-o adâncă reflecție.

Goana după ceva drăguț. O înșelătorie. Un clișeu. Flori și luminițe de Craciun, am fost programați să adorăm lucrurile astea. Ceva proaspăt și încântător. Femeile cu țâțe mari din serialele spaniole, cu talia atât de micuță de zici că au fost stoarse de trei ori înainte. (Chuck Palahniuk – Jurnal)

Între noi fie vorba, trebuie să recunosc că urăsc și eu din tot sufletul luminițele de Crăciun, marketingul agasant specific acelei perioade și mi se pare destul de ciudată situația fiindcă în copilărie adoram bradul și decorațiunile de Craciun. Urăsc în aceeași măsură și alte chestii drăguțe și absolut inutile precum bijuteriile sau obiectele care sunt scumpe doar pentru că sunt drăguțe. Pentru că până la urmă toate drăgălășenia aceasta a fost intens exploatată în scopuri comerciale iar noi am devenit victime ale marketingului.

Oau, a apărut noul iPhone, cât de bine arată! E mult mai subțire și, și… cât de bine arată! E bestial! Cât costă? Doar 1.000 de euro? Trebuie să mi-l iau!

În schimb femeile cu țâțe mari îmi plac. Și nu doar cele din serialele spaniole.

2 Comentarii la “De ce simțim nevoia să alergăm mereu după ceva drăguț?”
  1. Coffee says:
    • Paul Catalin says:

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *