De ce se sinucid scriitorii?

de ce se sinucid scriitoriiDupă ce am realizat topul celor mai antisociali scriitori am primit câteva recomandări pe Facebook să fac și o scurtă pomenire a scriitorilor ce au ales să își încheie socotelile cu viața prematur. Adică despre acei maeștri ai condeiului care s-au sinucis. Dar înainte să fac banala clasificare a scriitorilor ce au hotărât să pună pentru ultima dată punct unei propoziții aș vrea să insistăm puțin asupra acestei teme.

Aunci când dezbatem o astfel de problemă ne izbim bineînțeles de veșnicul “de ce?” și la o primă vedere nu ne putem explica din ce cauză mari scriitori ce au publicat cărți care s-au vândut în milioane de exemplare și au câștigat zeci de premii optează pentru un astfel de sfârșit.

Și totuși, de ce se sinucid scriitorii?

Înainte să-i judecăm însă pe acești sărmani ar fi mai bine, poate, dacă ne-am apleca puțin atenția asupra condiției scriitorului. În viziunea mea, unui om i se pot întâmpla multe evenimente nefericite, însă un singur lucru poate fi catalogat cu adevărat catastrofal: să devină scriitor. Pentru că actul autentic al scrierii reprezintă până la urma suma frustrărilor și suferințelor unei persoane ce se pricepe să potrivească cuvintele în pagină. De potrivit cuvinte în pagină se pricep mulți – jurnaliști, critici literari, filosofi, profesori etc, însă scriitorul este acea persoană ce permanent simte prezența unui foc lăuntric mistuitor. Foarte grăitor de la sine mi se pare următorul citat din Sfântul Ioan Iacob Hozevitul:

Când scriu ceva mai mișcător, simt o durere la inimă, ca și cum stihurile ar fi niște fărâmituri, desprinse din însăși inima mea zdrobită, de aceea și cuvintele curg însoțite de lacrimi uneori. Dar rucodelia mea nu se-ntreabă aici, pe piață… Acum, lumea, săraca, este tare grăbită.

Eu percep scriitorul ca pe un inadaptat social, în primul rând. Adică ca pe o persoană ce a radiografiat societatea, i-a aflat toate nimicniciile și a refuzat să închidă ochii și să facă parte din acest joc murdar și meschin, alegând în schimb să strige cât poate de tare din penița stiloului. Sincer să fiu nici nu aș vrea să îmi imaginez trăirile de care au avut parte marii scriitori atunci când se aflau în plin proces al creației. Și dacă îi privim pe scriitori din acest unghi, poate reușim să realizăm că aceștia nu au avut o viață lipsită de griji și că aveau preocupări mult mai importante decât să se hotărască cu ce deget să se scobească în nas. Și da, unii și-au căutat refugiul în băutură și au devenit bețivi notorii iar alții au decis că trebuie să apeleze la măsuri ceva mai drastice.

Sper că nu v-am făcut capul terci cu filosofiile mele mărunte și, în cele ce urmează, o să vă propun o scurtă trecere în revistă a marilor scriitorilor ce s-au sinucis. Bineînțeles că nu am reușit să-i cuprind pe toți, așa că dacă simțiți să-mi adresați vreun cuvânt dulce pentru că am omis din scriitorii voștri preferați, nu ezitați s-o faceți.

Scriitori celebri ce s-au sinucis

Cel mai cunoscut scriitor sinucigaș este, fără îndoială, Ernest Hemingway. Câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură și autor al unor romane precum “Fiesta”, „Bătrânul și marea” sau „Pentru cine bat clopotele”, Hemingway s-a sinucis în anul 1961. Pasionat de vânătoare, Hemingway deținea mai multe arme. Iar în vara lui ‘61 și-a luat pușca preferată și și-a tras un glonț în cap. Se pare că scriitorul american nu mai putea suferi tratamentul cu electroșocuri pe care era obligat să îl urmeze.

Serghei Esenin (3 octombrie 1895 – 27 decembrie 1925) a fost unul dintre cei mai mari poeți ruși. Deși a trăit doar 30 de ani, Esenin a avut o existență extrem de zbuciumată. Părinții săi l-au abandonat pe când era mic și a fost crescut de către bunicii săi. A început să scrie poezii încă de la vârsta de nouă ani, fiind considerat un copil-minune al literaturii. A avut nu mai puțin de cinci soții, ultimii doi ani din viață petrecându-i în beții crunte. În preajma Crăciunului și-a tăiat venele de la mână, a scris o poezie de adio folosind pe post de tuș propriul sânge și apoi s-a spânzurat de țevile de încălzire de pe tavan.

Yasunari Kawabata (14 iunie 1899 – 16 aprilie 1972) este un alt laureat al Premiului Nobel pentru Literatură ce și-a pus capăt zilelor. Kawabata s-a sinucis în anul 1972 otrăvindu-se cu gaz. Nu se cunosc motivele pentru care scriitorul japonez a ales să se sinucidă. Familia sa a susținut însă că moartea lui Kawabata a fost una accidentală.

Un alt scriitor cu o poveste de viață deloc obișnuită este Romain Gary (8 mai 1914 – 2 decembrie 1980). Gary este singurul scriitor ce a primit Premiul Goncourt de două ori. Prima dată a intrat în posesia premiului în anul 1956 pentru romanul Rădăcinile cerului. Apoi Gary a publicat și sub pseudonimul Emile Ajar, păstrând secretul asupra identității sale. Astfel Gary a câștigat în anul 1975 pentru a doua oară premiul Goncourt, premiul fiind ridicat de către vărul său, care s-a prezentat ca fiind Emile Ajar. Romain Gary s-a sinucis în anul 1980. Referitor la motivele sinucuderii se vehiculează că ar fi vorba ba despre durerea pricinuită de moartea celei de-a doua soții, ba despre faptul c[ avatarul său, Emile Ajar, a devenit mai celebru decât el.

Hunter S. Thomspon (18 iulie 1937 – 20 februarie 2005) s-a împușcat după ce anterior îi lăsase soției sale un bilet în care își motiva gestul explicând că a trăit cu 17 ani mai mult decât și-ar fi dorit.

Pentru că articolul acesta riscă să devină interminabil, sunt nevoit să-i pun capăt aici, deși am amintit doar de cinci scriitori sinucigași. Rămân dator însă cu o continuare a articolului în care vom analiza destinelor și altor scriitori precum Marina Țvetaeva, Silvia Path, Virginia Woolf, Cesare Pavese, John Berryman și Yukio Mishima.

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *