De ce scriitorii români nu au bloguri mișto?
Îmi pun întrebarea asta de multe ori, adică aproape de fiecare dată când nu găsesc niciun articol interesant pe blogurile pe care le urmăresc în mod constant și până acum nu am ajuns încă la un răspuns mulțumitor, deși am câteva ipoteze.
Cel mai mult mă atrage la un blog stilul autorului; tocmai de aceea nu îmi plac platformele colective în care fiecare adaugă “ingredientul magic” la ciorba de potroace supremă. Și cât timp bloagărul respectiv are stil, poa’ să scrie și despre cum a rămas în pană de hârtie igienică, eu tot o să-l citesc.
Problema e următoarea: scriitorii au stil, știu să învârte condeiul (sau tastatura, mă rog) și te pot pune în cur lejer din două-trei propoziții, dar nu prea se înghesuie s-o și facă. Într-o zi de plictiseală cronică am început să-i caut de bloguri pe scriitorii de la noi. Și am găsit două feluri de bloguri: 1. site-uri făcute probabil doar la presiunile editorilor, cu articole doar despre cărțile lor și evenimentele pe la care merg să se bășească; 2. bloguri personale, actualizate din an în Paști, cu un design de pe timpul lui Burebista de îți vine mai degrabă să îți bagi degele pline de vopsea în ochi decât să mai revii pe blogul respectiv.
Să îți faci un blog nu e chiar cea mai complicată chestie de pe lume; e mai greu să prăjești cartofi decât să instalezi un wordpress un domeniu și să alegi o temă responsive, indiferent de cât de Tilică ai fi în ale internetului. Iar de găsit un flămând care să se ocupe de toată treaba asta nu e, în mod sigur, provocarea vieții.
Adevărata dificultate apare însă după această operațiune și cred că asta e cauza principală pentru care scriitorii nu stau la coadă să scrie pe blog. Ți-ai făcut site-ul, ai pus linkuri cu tonele de cărți publicate, ai dat share pe facebook, ai scris despre cât de frumos a fost ultimul eveniment stupid la care ai căscat gura, dar contorul de trafic rămâne înțepenit indicând un număr format din maxim trei cifre. Da, cred că teama de eșec e una dintre marile temeri ale scriitorilor, indiferent sub ce formă s-ar manifesta acesta.
Dar cred că principalul motiv al neimplicării scriitorilor în acest domeniu îl reprezintă teama de a-și face publice ideile și convingerile, în cărți te poți ascunde în spatele unui personaj dar pe blog nu ține chestia asta. Îți trebuie ouțe destul de mari sau o durere anală cronică ca să-ți asumi o părere tranșată despre un subiect fierbinte.
Pe Cărtărescu obișnuiesc să-l mai urmăresc pe Facebook dar de cele mai multe ori se rezumă la uploadarea pozelor cu mâțe proprietate personală, deși am citit și câteva posturi interesante pe pagina lui. Petronela Rotar scrie mișto dar ea are blogul cu mult înainte să publice pe hârtie, așa că nu prea se pune. Lucian Dan Teodorovici n-a mai scris pe blog din aprilie 2013, site-ul lui Dan Lungu e degeaba iar scriitorii cu bloguri ce scriu constant au o comunitate formată din maxim trei comentatori per articol.
Scriitorii cu blog (nu putem vorbi de scriitori bloagări) par să nu realizeze cât de plictisitori pot fi câteodată, sau poate că și-au propus să-și supună cititorii unor teste de anduranță, umplându-și blogul cu zeci de fragmente din cărțile lor și cu povestioare fade și lipsite de noimă despre marțianul verde cu picățele mov care aterizează în fiecare miercuri pe cortexul lor.
E păcat că nu avem câțiva scriitori care să se fi impus în online ca lideri de opinie, mai ales pe seceta asta.
Perfect de acord! Uite chiar săptămâna trecută am primit cadou de la o tânără scriitoare, Alexandra Niculescu, cartea “No, thank you”. Am întors internetul pe toate părţile în încercarea de a găsi câte ceva despre autoare, să văd dacă are blog sau măcar cont de facebook şi nu am găsit nimic.
Pe lângă exemplele tale mai am şi eu un exemplu de blog mişto de scriitor http://www.anabarton.ro/
Eu am facut acum mai multi ani un binge-reading cu blogul lui Florin Lazarescu, care pe vremea aia arata mai mult a blog decit a site. Si Gheo scrie fain, dar intru rar. Oarecum in apararea lor, sa nu uitam ca oamenii astia, pe linga ca scriu, fac si pe traducatorii, redactori de carte sau organizatori de festivaluri, deci nu putem sa le imputam ca scriu prea rar. Dar intrebarea e excelenta, imi dau seama ca eu nu citesc deloc bloguri de scriitori, desi le citesc cartile.
L-am ascultat pe Cărtărescu la un post local TV vreo 3-4 minute. A fost o conferință sau ceva la Arad și a fost transmisă la postul local. N-am rezistat mai mult de-atât. O adunătură mai mare de vorbe goale și platitudini n-am auzit de mult. Știu că nu dă bine la auditoriu, dar eu nu mă aștept de la el să aibă un blog mișto. Sper să nu mă ștergi de pe lista de prieteni virtuali :).
Da, ai dreptate, dar una e să vorbești la o conferință la care probabil ești trimis cu forța de către editură și deci nu trebuie să scoți porumbei și alta e să scrii pe blogul personal. Asta e și farmecul, că pe blog te poți desfășura în voie, dar na, nu toți doresc să se desfășoare în voie.
petronela rotar scrie misto? hmm, daca as fi rau te-as intreba ce citesti tu, dar nu sunt, asa ca o iau ca pe un act de politete din partea ta, deh! nu e bine sa te pui rau cu … 🙂
Vrei, te rog, sa iti dai cu parrea si despre blogul meu? ( http://www.boteadaniel.blogspot.ro ) Sunt scriitor si chiar mi-a placut articolul tau. In primul rand, felicitari! In al doilea rand, vreau sa ma critici, cred ca o sa ma ajute. Multumesc!
Daca e un mesaj nepotrivit, nu il posta sau sterge-l. O zi buna!
Cu respect,
Daniel
De ce scriitorii români nu au bloguri mișto? Pentru că literatura în România nu este o industrie. D-aia. Autorii sunt meșteșugari, se ocupă de toate. Nu mai rămâne timp de blogăreală.
Uite, eu am blog: nicdobre.ro
Și debut în volum: http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-de-divertisment/sf-fantasy/caldura-ghetarilor-seria-ancestorilor-vol-i-321970.html
Ai idee cât timp implică o astfel de activitate? Și ce resurse financiare (care înseamnă automat un loc de muncă, din scris nu se asigură nici măcar subzistența)?
90% din titlurile publicate de autori români contemporani au tiraj sub 500 de exemplare. Restul, abia dacă urcă peste 2.000 de exemplare.
Crezi că un blog bine pus la punct ar dezlega baierele pungii cu potențiali cititori? Dă-mi voie să fiu sceptic.