Cruciada copiilor – Florina Ilis. Când copiii încearcă să cucerească lumea

Cruciada copiilor – Florina Ilis„Cruciada copiilor” mi-a fost recomandată acum ceva timp de o fostă colegă de generală. Am încercat să scot câteva cuvinte de la ea despre acțiunea romanului însă mi-a fost imposibil fiindcă era supărată de faptul că răsturnase peste carte o cană de cafea. Dar bănuiesc că aceste lucruri nu vă interesează câtuși de puțin, așa că mai bine să purcedem la o mică discuție pe seama romanului semnat de Florina Ilis.

„Cruciada Copiilor” e un roman voluminos. Are în jur de 500 de pagini dar scrisul e foarte mărunt. Plus că nu există capitole, linii de dialog sau alte spații între rânduri. Ci doar text în bloc. Nici puncte prea multe nu veți găsi fiindcă autoarea a decis să-și separe frazele prin virgulă. Se sare de la un plan la altul prin intermediul alineatelor, însă nu brusc, ci prin reluarea ultimelor elemente constituitive ale planului anterior.

Un exemplu:

[…] mai întâi trebuia să afle în ce compartiment se găseau cei dintr-a șaptea B, clasa lui Tiberiu!

Cei dintr-a șaptea B, împreună cu diriginta lor, doamna Constantinescu, profesoara de limba română, ocupau primele două compartimente ale vagonului,

Un alt exemplu:

[…] de privirea aceea pofticioasă a paznicului îi era frică, frică c-o s-o înghită înainte de a veni fratele ei s-o salveze,

Salvați-ne, vă rugăm, copii! Faceți ceva pentru copiii noștri! Disperarea din glasurile părinților care ajunseră la Posada […]

Acțiunea începe cu prezentarea gării din Cluj. Două trenuri se pregătesc de plecare – acceleratul de București și un tren de copii ce se îndreaptă spre mare. Despre personajele din acest roman nu o să vă spun mare lucru fiindcă m-ar apuca fără îndoială anul viitor. Atât sunt de multe! Avem de-a face cu ziaristul celebru aflat mereu în centrul unor noi investigații – Pavel Caloian, tipul profesorului de modă veche – doamna Brediceanu, tipului profesorului modern – domnișoara Ileana, îndrăgostitul ce iubește în taină – profesorul Andrei, copilul cerșetor – Calman, programatorul care se crede în Matrix – Ilarie, călugărul cu vocație – fratele Emanuel, băiatul vedetă – Raul, vrăjitoarea din Ferentari – dada Angelica, interlopul care e vânat de polițiști – Baronu’, polițistul idealist care speră să spele imaginea Poliției – Nichifor Luca. Și lista ar putea continua cu alte zeci de persoanje, dar eu cred că ar trebui să mă opresc aici.

Stilul Florinei Ilis mi s-a părut extrem de elegant. Cred că a reușit să ofere o muzicalitate aparte cărții, dacă îmi este permis să mă exprim în acest mod, apelând des la eufemisme și îmbrăcând în așa mod expresiile vulgare ale personajelor încât să nu zgârie urechile sensibile.

Ai grijă, mă! Îi strigă cu răutate băiatul care-l îmbrâncise și, ca supliment, îi servi și o înjurătură scârboasă, Mânca-mi-ai! Ceva din violența cu care un element atât de important al constituției masculine fusese destinat universului culinar îi făcu pe Octavian să tresară, Cum să i-o mănânce?!

Având în vedere multitudinea personajelor, o altă variantă decât cea a unui narator omniscient nu cred că era plauzibilă. Totuși narațiunea nu are mult de suferit din această cauză, întrucât autoarea a reușit să creioneze destul de bine fiecare personaj. De exemplu, în cazul cerșetorilor se folosește limbajul specific, argotic, pentru ca atunci când se trece la planul narativ în care ne era înfățișat programatorul Ilarie să se folosească un limbaj tehnic. La un moment dat am văzut prin carte chiar și niște linii de cod HTML!

Mai bine i s-ar fi cerut să facă un website complex, cu shockwave, interfață grafică, animație, meniuri interactive, Mai bine i-ar fi dat, gândea Ilarie să demonteze un calculator întreg în cele mai mici componente, să bulească un hard sau să pătrundă ilegal în serverul de la cia și să infiltreze acolo un virus! și tot i s-ar fi părut mai ușor decât să dea de capătul unei formule în latină, sator arepo tenet opera rotas, și să înțeleagă cum era posibil ca aceste cinci cuvinte întoarse pe toate părțile să refacă constant aceeași ordine lexicală! Ce să mai vorbim despre misterul din contul său de e-mail unde cuvintele apăreau și dispăreau pe măsură ce le citea, nu izbutise firește să le imprime! din imprimantă, atunci când îi dăduse comanda de print, nu ieșise decât hârtia goală, fără text! Cum să imprime neimprimabilul!?

Constat că am vorbit câte ceva despre stilul Florinei Ilis și am uitat complet de acțiunea romanului. Am amintit la începutul recenziei de două trenuri staționate în gara din Cluj. Cel ce se îndreaptă spre mare este cucerit de copii. Calman, un cerșetor în vârstă de 12 ani, devine liderul copiilor iar aceștia reușesc să-i închidă pe profesori într-un compartiment și să preia controlul trenului prin vicleșug. De aici încolo acțiunea se desfășoară în ritm alert iar cele câteva zeci de planuri narative ce până atunci nu aveau nicio noimă încep să se lege între ele.

Era ca și cum dintr-o dată personajele preferate din cărți sau din filme s-ar fi aflat printre copii și le-ar fi adresat cuvântul, invitându-i în împărățiile fantastice din care proveneau! Și totuși, în ciuda intensității cu care trăiau bucuria cuceririi trenului, copiii nu îndrăzneau să iasă încă pe hol, știind că profesorii fuseseră închiși în compartimente și că aceștia ar fi putut să-i vadă prin ușă, teroarea respectuoasă de tot ceea ce reprezentau ei, ordine, pedepse, calificative sau note la purtare, într-un cuvânt lumea adultă din care, de parcă n-ar fi fost de ajuns, mai făceau parte și părinții, funcționa cu precizia unui arc de ceas bine întors, dar care, în delirul amețitor care-i cuprinsese pe copii, își diminuase mult influența auditivă, În compartimente se dezlănțuise sărbătoarea, Era minunat! Cool! Beton! Vacanță! fără părinți, fără școală, fără supravegherea profesorilor! Și, mai presus de orice, cuceriseră un tren a cărui destinație era lumea copiilor!

“Cruciada Copiilor” seamănă oarecum cu „Împăratul muștelor”, doar în ceea ce privește ideea de bază, bineînțeles, fiindcă romanul Florinei Ilis e mult mai complex. Și asta pentru că s-a reușit crearea unei radiografii a României anilor 2000, cartea tratând cele mai spinoase subiecte din acel timp, precum problema adopțiilor, a orfanilor, a integrării europene, a incompetenței autorităților etc.

Recunosc că romanul m-a prins și la un moment dat, în timpul lecturii, eram fascinat de stilul atât de elegant și rafinat al Florinei Ilis. Da, au fost și elemente care nu mi-au plăcut, precum minuțiozitatea exacerbată cu care autoarea s-a gîndit să redea chiar și cele mai nesemnificative trăiri ale personajelor, însă am putut trece ușor peste acestea.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

3 Comentarii la “Cruciada copiilor – Florina Ilis. Când copiii încearcă să cucerească lumea”
  1. Bookish Style says:
    • Paul Catalin says:
  2. camy says:

Leave a Reply to Paul Catalin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *