Complexul lui Portnoy – Philip Roth. Cu evrei și frustrări sexuale

Am citit această carte acum mai bine de două luni dar de fiecară dată când mă gândeam să scriu măcar două-trei rânduri mă blocam inexplicabil și amânam operațiunea pe data viitoare. Și asta pentru că Philip Roth m-a bulversat complet, m-a dărâmat din temelii cu scriitura sa incredibil de mișto și cu tulburătoarea poveste a lui Alex Portnoy.

“Complexul lui Portnoy” nu e chiar genul de roman pe care să-l citești oriunde. Publicat în Statele Unite la sfârșitul anilor 60, în plină revoluție sexuală, Roth nu face concesii de limbaj și nu își menajează cititorul de la scene sexuale de-a dreptul scârboase pe alocuri. În mod clar acest roman al scriitorului american nu se adresează pudibonzilor sau celor al căror stomac nu digeră expresii vulgare.

Romanul îmbracă forma unei confesiuni pe care Alexander Portnoy, un tânăr evreu de 32 de ani, o face psihanalistului său. Aflăm astfel că Alex a crescut în sânul unei familii de evrei din New York cu reguli stricte, întreaga copilăriei fiindu-i marcată de o dragoste maternă sufocantă, Sophie Portnoy (mama lui Alex) fiind de altfel un personaj extrem de savuros – tipul mamei cicălitoare în ochii căreia Alex rămâne puișorul ei chiar și la 32 de ani.

Primul capitol al romanului, cel care ne este prezentată familia lui Alex, curge lin, fiind presărat de scene comice, bine scrise, cu referințe ironice la adresa familiei tipice de evrei americani. După primele douăzeci de pagini, se declanșează însă prăpădul. Ajuns la vârsta pubertății, Alex devine captiv al complexelor și al frustrărilor sexuale. Îndrăgostit de sine însuși (nu de plăcere ci mai mult din lipsă de alte variante), tânărul Portnoy se iubește cu un ficat proaspăt pe care mama sa urmează să-l gătească, un măr găurit, o sticlă de lapte etc. Și toate aceste scene sunt redate magistral de Roth, cu un umor splendid și o autoironie aproape șocantă.

O scenă care m-a făcut să râd cu lacrimi și să exclam în același timp, băi da cât de bine scrie Roth ăsta!, a fost cea în care Alex suferă de boala testiculului necoborât în scrot și își exprimă temerile cu privire la acest aspect:

Prin urmare, testiculul meu stâng și-a mutat domiciliul în imediata apropiere a canalului inghinal. Apăsând cu degetul în șanțul dintre vintre și coapsă, puteam să-i simt încă, în primele săptămâni de după dispariție, rotunjimea gelationasă; au urmat, însă, nopți de groază, când îmi scormoneam pântecele în van, scotoceam până sus, în coșul pieptului – vai mie, călătorul își pierduse urma în regiuni necartografiate și necunoscute. Oare unde o fi plecat? Cât de sus și cât de departe avea să meargă până să ajungă la destinație? Te pomenești că într-o bună zi o să deschid gura în timpul unei ore să spun ceva și o să mă trezesc cu oul meu stâng lipit de vârful limbii?

“Complexul lui Portnoy”, în ciuda limbajului și a scenelor erotice, nu e roman despre sex. Abundă în astfel de pasaje, dar e mai multă un roman psihologic despre religie, normele stricte și stupide ale comunității, despre educația defectuoasă, complexele de natură socială, sexuală etc.

Hai să privim adevărul în față: curvă sau nu, tipa e marfă, recunoști? Cine o vede cu mine își dă seama clar de tot ce-mi doresc eu de la viață. Este exact ceea ce taică-miu numea “fufă”. Da’ bine-nțeles! Și pot eu să aduc acasă o fufă, doctore?

– Mami, tati, v-o prezint pe soția mea, fufa. Nu că are niște buci bestiale?

Acum ceva timp am inclus „Complexul lui Portnoy” în topul celor mai bune cărți pe care le-am citit în prima jumătate a anului, atribuindu-i poziția a zecea, dar acum, după ce ideile au mai fermentat puțin, cred că m-am pripit – ar fi trebuit să intre măcar în top 5.

Cartea poate fi comandată online de pe elefant.ro sau libris.ro.

foto*