Cehov, marele maestru al prozei scurte

Cehov, marele maestru al prozei scurteAnton Pavlovici Cehov este unul dintre scriitorii mei preferați. L-am descoperit pe când eram adolescent și bolnav în același timp. Am devorat mai toate povestirile pe care le-a scris și acum țin morțiș ca oriunde mă aflu să am la îndemână un volum de-al domniei sale. Nu de alta, dar indiferent de cât de prost dispus aș fi, două-trei povestiri cehoviste reușesc să mă remonteze mai ceva decât un medicament puternic. Se pare că nu degeaba Cehov a fost și medic, nu doar scriitor.

Din ce am citit până acum, mi s-a părut că Stepa e cea mai puternică povestire. Nu e cea mai lungă, cică Accident la vânătoare ar număra mai multe pagini, însă e cu siguranța cea mai profundă. Cumva diferită față de celelalte scrieri ale sale, Stepa ilustrează povestea unei călătorii (prin stepă, unde altundeva?) însă călătoria nu e doar una fizică ci mai degrabă e o călătorie inițiată, o călătorie a transformării, a maturizării, a unui nou început.

Cu mare plăcere (re)citesc scrierile de scurtă întindere ale lui Cehov. Povestiri precum Cea mai nouă călăuză a stilului epistolar, Reguli pentru scriitorii începători, Moartea unui slujbaș, Slabul și grasul, Culmea culmilor sau Polinka îmi creionează de fiecare dată un zâmbet sincer. Iar atunci când mă simt superficial îmi este suficient să mă delectez cu Vanka sau Arhiereul.

Cel mai mult mă fascinează la Cehov imprevizibilitatea sa. Într-o povestire ia în derâdere cele mai sensibile sentimente și își bate joc de ele într-un mod în care nu ai fi crezut că este posibil, pentru ca să reușească cu o altă povestire să stoarcă o lacrimă chiar și de la tipii ce își dau castane prin K1. Am glumit, bineînțeles, tipii din K1 nu citesc Cehov, dar bănuiesc că te-ai prins până la urmă de metaforă.

O altă chestie pe care o apreciez la Cehov e umorul. Un umor atât de sincer am întâlnit poate doar pe la Jerome K. Jerome, dar tipul e englez și nu merită să-l punem la socoteală. Autoironia lui Cehov e însă atât de intensă și savuroasă pentru că nu-i scapă absolut nimic din vedere. Își bate joc de scriitori și de medici cu o plăcere aproape sadică.

Și nu în ultimul rând mi se pare că Cehov e extrem de accesbil. Ok, nu ai chef să citești, nu îți place să citești sau pur și simplu, așa cum genial a formulat un coleg de facultate, nu ești adeptul cititului, tot nu ai o scuză să nu lecturezi măcar una-două povestiri. Sunt multe povestiri care numără doar trei-patru pagini, deci îți vor lua maxim zece minute. Iar dacă nu te vor impresiona nu e problemă, te poți întoarce oricând la laptop sa dai un like și un comment pe Facebook sau să îți downloadezi ultimul episod din serialul tău preferat cu râsete pe fundal.

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *