Ce poezii de dragoste să-i reciți unei fete

Ce poezii de dragoste să-i reciți unei feteDe câte ori nu ți s-a întâmplat să vezi în autobuz, metrou, pe stradă sau în bar o tipă interesantă iar tu să ai în cap fix zero idei de a o aborda? Ia-ți adio de la banalele replici de agățat, am eu o idee mult mai bună. O poezie o va binedispune întotdeauna, va crede că ești o fire sensibilă și romantică și va băli imediat după tine. Buuun, dar ce poezie să-i reciți? Eminescu? Prea mainstream. Lucian Blaga, Nichita Stănescu? Prea complicat. Dar ce-ai zice de niște Baudelaire? Poet francez, Paris – orașul iubirii etc.

Am selectat mai jos două poezii de dragoste scrise de Charles Baudelaire cu care vei sensibiliza chiar și mândrele posesoare ale unghiilor cu lungimea de peste cinci centimetri.

Când vei dormi de-a pururi, frumoasa mea cea brună,

În fundul unei hrube de marmură şi când

Drept pat şi drept podoabă a trupului plăpând

Vei căpăta o groapă şi-o veştedă cunună;

 

Când piatra peste capu-ţi sfielnic apăsând

Şi peste şoldul moale de-o leneşă minciună

Din inimă-ţi va stoarce voinţă, vis şi gând

Oprind pe totdeauna colinda ta nebună;

 

Mormântul, bun prieten al sufletului meu

– El care cu poeţii de mult se sfătuieşte-

În nopţi de nedormire îţi va şopti mereu:

 

“Neroadă curtezană, acum la ce-ţi slujeşte

Că-n viaţă, ce plâng morţii n-ai vrut să înţelegi?”

– Şi, drept mustrare, viermii te-or roade nopţi întregi. (Charles Baudelaire – Mustrare postumă)

În cazul în care vrei să-i reciți la ureche ceva mai profund, poți încerca cu o altă poezie de-a lui Baudelaire. Ce-i drept, aceasta e ceva mai lungă, așa că dacă e prea complicat pentru tine să o memorezi pe toată, te poți rezuma la primele și ultimele două strofe.

O, suflete-amintește-ți priveliștea murdară
Ce-atat de mult cândva ne-a umilit
În dimineața-aceea cu molcom cer de vară:
Un hoit scârbos, pe un prundiș zvârlit.

Își desfăcea asemeni unei femei obscene
Picioarele și, puhav de venin,
Nepăsător și cinic, își deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.

Putreziciunea asta se răsfață la soare
Care-o cocea adânc și liniștit
Vrând parcă să întoarcă Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit.

Și cerul privea hoitul superb cum se desfăta
Îmbobocind asemeni unei flori…
Simțind că te înabuși, ai șovait deodată
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pântec pe care muște grase
Zburau greoi cu zumzete-ascuțite
Curgeau oștiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrențe-nsuflețite.

Cu legănări de valuri și sfârâit de foale,
Zvâcnind și opintindu-se din greu
Parea ca trupul iarăși, umflat de-un suflu moale,
Trăiește înmulțindu-se mereu.

Și-această lume-ntr-una vuia cântând ciudat
Ca vantul sau ca apa curgătoare
Sau un graunte care, necontenit mișcat,
Se-nvârte ritmic în vânturătoare

Aproape ștearsă, forma acum nu mai era
Decât un vis, o schiță ce tânjește
Pe panza și pe care artistul o reia
Și doar din amintire o sfârșește.

Dar după stânci un câine pândind cu ochi de fiară
Tot mârâia de ciudă c-am venit
În așteptarea clipei când să-și înceapă iară
Ospățul de la care-a fost gonit

– Și totuși ai să semeni cu-această-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu, ochilor meu astru și firii mele soare,
Tu, îngerul și pasiunea mea!

Asa vei fi, o! dulcea a nurilor crăiasă,
Când, după-mpartășania de veci,
Ai să te duci sub stratul de flori și iarba grasă
Să mucezești printre ciolane reci.

Când viermii te vor roade cu sărutări haine,
Atunci, frumoaso, sa le spui și lor
Că am păstrat esența și formele divine
Și duhul descompusului amor! (Charles Baudelaire – Un hoit)

Un sfat ca între prieteni: încearcă să eviți damele cu poșete grele, cu inserții metalice; de asemenea ar fi chiar sănătos să faci un pas în spate sau chiar doi pe măsură ce te apropii de finalul poeziei. Mult succes!

3 Comentarii la “Ce poezii de dragoste să-i reciți unei fete”
  1. Bookish Style says:
  2. Ema says:
    • Paul Catalin says:

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *