Ce faci după ce ai citit o carte bună?

Cel mai important moment în înțelegerea unei cărți mi se pare intervalul de când ai terminat de citit cartea respectivă până când te întorci la activitățile tale de zi cu zi. Pentru că atunci când te afli angrenat în lecturarea cărții nu ai prea mult timp la dispoziție să îți pui întrebări răscolitoare. Ești concentrat cu acțiunea și ideile cărții. Întrebările vor veni buluc abia după ce ai terminat de întors și ultima filă. Până atunci ești în expectativă. Și pentru că momentul de după terminarea lecturii este foarte important, reiau întrebarea din titlu: Ce faci după ce ai citit o carte bună?

Eu, de exemplu, după ce termin o carte scrisă de vreun greu al literaturii, primul lucru pe care îl fac e să mă uit la becul atârnat de tavan timp de vreo cinci minute. Nu ma gandesc la nimic deosebit fiindcă nu sunt în stare. Doar vegetez într-o stare similară cu autismul, parțial șocat și speriat. Așa mi s-a întâmplat cu O mie nouă sute opt zeci și patru, Idiotul, Moartea lui Ivan Ilici sau orice scriere de-a lui Kafka. Apoi de regulă îmi desfac o bere pe care de cele mai multe ori o las aproape neatinsă și ies apoi la o plimbare de unul singur prin cartier. Abia atunci reușesc să pun la cap ideile care m-au frămânat în răstimpul cât am citit cartea. De cele mai multe ori mi se întâmplă ca actul lecturii să îl finalizez seara. Și sincer să fiu prefer această situație pentru că în acest mod știu că îmi voi dedica întreaga seară contemplării lecturii proaspăt terminate. Și pentru că noaptea cică creierul procesează tot ceea ce-a acumulat în timpul zilei, dimineața mă trezesc complet răvășit. Iar ziua de după e una în care, adesea, nu mai sunt eu.

Bineînțeles că această stare nu e chiar o rutină. Totul depinde de mesajul pe care îl transmite cartea respectivă. De exemplu, după Mândrie și prejudecată, de nervi m-am uitat la un film prost. Am căutat intenționat cel mai prost film și mi-am belit apoi ochii timp de două ori, convins fiind să mă autoflagelez emoțional până la capăt. După Fiesta lui Hemingway eram atât de vesel și exuberant încât am băut până când m-am făcut turtă. Iar la scurt timp de la finalizarea oricărei lecturi de Balzac mă enervez atât de tare încât mă apuc să fac curățenie prin casă. Poate că și de asta am atât de multe rețineri când vine vorba să citesc o nouă carte de Balzac, fiindcă știu de la bun început ce voi face după.

Cam acestea ar fi, cred, reacțiile mele după ce termin de citit câte-o carte. Acum aș fi curios și bucuros, desigur, să aflu care sunt și reacțiile/manifestările voastre, dacă sunteți binevoitori să le împărtășiți.