Ce faci după ce ai citit o carte bună?
Cel mai important moment în înțelegerea unei cărți mi se pare intervalul de când ai terminat de citit cartea respectivă până când te întorci la activitățile tale de zi cu zi. Pentru că atunci când te afli angrenat în lecturarea cărții nu ai prea mult timp la dispoziție să îți pui întrebări răscolitoare. Ești concentrat cu acțiunea și ideile cărții. Întrebările vor veni buluc abia după ce ai terminat de întors și ultima filă. Până atunci ești în expectativă. Și pentru că momentul de după terminarea lecturii este foarte important, reiau întrebarea din titlu: Ce faci după ce ai citit o carte bună?
Eu, de exemplu, după ce termin o carte scrisă de vreun greu al literaturii, primul lucru pe care îl fac e să mă uit la becul atârnat de tavan timp de vreo cinci minute. Nu ma gandesc la nimic deosebit fiindcă nu sunt în stare. Doar vegetez într-o stare similară cu autismul, parțial șocat și speriat. Așa mi s-a întâmplat cu O mie nouă sute opt zeci și patru, Idiotul, Moartea lui Ivan Ilici sau orice scriere de-a lui Kafka. Apoi de regulă îmi desfac o bere pe care de cele mai multe ori o las aproape neatinsă și ies apoi la o plimbare de unul singur prin cartier. Abia atunci reușesc să pun la cap ideile care m-au frămânat în răstimpul cât am citit cartea. De cele mai multe ori mi se întâmplă ca actul lecturii să îl finalizez seara. Și sincer să fiu prefer această situație pentru că în acest mod știu că îmi voi dedica întreaga seară contemplării lecturii proaspăt terminate. Și pentru că noaptea cică creierul procesează tot ceea ce-a acumulat în timpul zilei, dimineața mă trezesc complet răvășit. Iar ziua de după e una în care, adesea, nu mai sunt eu.
Bineînțeles că această stare nu e chiar o rutină. Totul depinde de mesajul pe care îl transmite cartea respectivă. De exemplu, după Mândrie și prejudecată, de nervi m-am uitat la un film prost. Am căutat intenționat cel mai prost film și mi-am belit apoi ochii timp de două ori, convins fiind să mă autoflagelez emoțional până la capăt. După Fiesta lui Hemingway eram atât de vesel și exuberant încât am băut până când m-am făcut turtă. Iar la scurt timp de la finalizarea oricărei lecturi de Balzac mă enervez atât de tare încât mă apuc să fac curățenie prin casă. Poate că și de asta am atât de multe rețineri când vine vorba să citesc o nouă carte de Balzac, fiindcă știu de la bun început ce voi face după.
Cam acestea ar fi, cred, reacțiile mele după ce termin de citit câte-o carte. Acum aș fi curios și bucuros, desigur, să aflu care sunt și reacțiile/manifestările voastre, dacă sunteți binevoitori să le împărtășiți.
“Cel mai important moment în înțelegerea unei cărți mi se pare intervalul de când ai terminat de citit cartea respectivă până când te întorci la activitățile tale de zi cu zi.”
Foarte adevărat. După ce citesc o carte, scriu despre ea, iar dacă nu scriu atunci, imediat, nu mai scriu deloc. După ce citesc o carte, stau și mă gîndesc pînă cînd mă scoate cineva din starea aceasta, cineva pe care neapărat mă enervez.
Eu nu reusesc sa scriu niciun rand imediat dupa ce am terminat de citit cate-o carte care ma pune pe ganduri. In cel mai fericit caz imi notez un citat de efect. De regula imi trebuie cateva zile sa diger cartea pana sa apuc sa scriu despre ea.
Am un carnetel unde notez data cand am terminat cartea, ii dau o nota… subiectiva, ce e drept si imi notez ideile pe care le-am desprins din randurile citite, uneori si cate un citat care mi-a placut foarte mult.
Mie îmi este frică să dau notă cărților. M-am gândit la un moment dat să le ierarhizez cumva, dar am lăsat-o baltă.
Pe mine ma incearca un sentiment de pierdere.Iesind din universul creeat de autor, ca un pui de pasare impins din cuib (imi aduc aminte, prin clasa-a 5-a cand am plans luandu-mi la revedere de la Ciresari , nestiind cum o sa imi traiesc viata deacum incolo fara ei) ma vad in situatia de a umple golul lasat (evident cu impresia ca nimeni si nimic nu o sa ma ajute) pana ajung sa integrez parerile si emotiile acumulate printre alte carti, sa construiesc idei proprii…si deseori se intampla sa o iau de la capat : integreaza-te , cunoaste , simte …
Trumas Capote zicea: “A termina o carte e ca şi cum ai duce un copil în spatele casei şi l-ai împuşca.” Bineînțeles, el vorbea din perspectiva autorului, dar și mie mi s-a întâmplat să mă simt gol după terminarea unei lecturi.
Imediat dupa ce termin o carte, daca mi-a placut cartea foarte mult, sunt trista ca e gata, scriu citate pe care le-am subliniat in timp ce am citit cartea respectiva (daca e cartea mea, bineinteles), iar apoi incep alta imediat, tot timpul am o carte inceputa, nu las nici macar cateva zile, ci incep imediat alta.
Un scriitor contemporan,nu mai stiu exact cine,spunea ca daca ai citit o carte si nu scrii un rezumat este ca si cum ai citit-o degeba,problema este ca cine are timp sa mai scrie rezumat pt fiecare carte citita cand abia avem timp sa citim!