Câteva din cărțile care-mi dau mari bătăi de cap

Câteva din cărțile care-mi dau mari bătăi de capÎntr-un colț al bibliotecii, umbros, în care razele solare pătrund cu greu chiar și atunci când îmi scaldă voioase întreaga cameră, se află un grup compact de cărți despre care nu am curajul să vorbesc oricând și oriunde. Aproape de fiecare dată cand adaug sau scot câte vreo carte din bibliotecă mă feresc pe cât pot de colțul din stânga, cel al cărților surghiunite. Este vorba fie de cărțile pe care le-am abandonat după câteva pagini, fie de cele care mi-e atât de frică încât nu am reușit să citesc nici măcar primele rânduri.

“Ulise” de James Joyce e o carte care mă obsedează de mult timp. Am cumpărat-o acum mai bine de un an de zile, între timp am citit „Oameni din Dublin” și „Portret al artistului la tinerețe”, mi-au plăcut, dar tot nu mă încumet să-i deschid paginile. Ce-i drept, nici nu intenționez să mă grăbesc fiindcă vreau să o înțeleg, să nu trec ca Vodă prin lobodă doar de dragul de a o trece la catastif. Poate că n-ar fi o idee rea să mă pregătesc recitind “Odiseea”.

Când aud de Marcel Proust, respirația îmi devine brusc mai greoaie, fața mi se congestionează și simt o durere viscerală acută. Doamne Dumnezeule, chiar mi-am propus la un moment dat să citesc „În căutarea timpului pierdut”, dar după ce m-am chinuit câteva săptămâni bune cu „Swann”, mi-am zis că poate e mai bine să amân momentul.

Față de „Război și pace” am rețineri din prisma întinderii și complexității romanului. Voi avea nevoie de zeci de schițe, de scheme ale personajelor și, bineînțeles, de foarte multă răbdare. Îmi aduc aminte că am citit „Ana Karenina” prin facultate iar lectura a decurs destul de anevoios, cu pauze dese.

libris.ro

„Cartea Neagră” a lui Orhan Pamuk chiar s-a dovedit a fi neagră pentru mine. Am abandonat-o după primele 30-40 de pagini și a trecut aproape jumătate de an de când am ostracizat-o în colțul cărților surghiunite. Despre „Cartea Neagră” am citit tot felul de recenzii pozitive dar poate că atunci când m-am apucat să o citesc nu aveam dispoziția necesară.

Nu am nici cea mai vagă idee despre cum scrie James Clavell, dar cele 1.500 de pagini ce alcătuiesc “Shogun” m-au speriat de-a binelea. Când vine vorba de cărți voluminoase sunt extrem de laș și cu greu reușesc să mă apuc de o carte care trece de 500 de pagini. Iar romanul „Prin foc si sabie” al autorului polonez Henryk Sienkiewicz reprezintă o altă dovadă a nimicniciei mele.

De curând mi-am procurat „Un veac de singurătate”, de „Gabriel Garcia Marquez”, „Cronica Păsării Arc”, de Haruki Murakami și „Magicianul”, de John Fowles, și tare mi-e teamă că cel puțin una dintre aceste cărți vor pleca spre colțul surghiunitelor.

Pe voi ce cărți vă terorizează și vă determină să vă dați ochii peste cap ori de câte ori le vedeți prin bibliotecă?

30 Comentarii la “Câteva din cărțile care-mi dau mari bătăi de cap”
  1. dragos c says:
    • Paul Catalin says:
  2. Narcisa - Maria says:
    • Paul Catalin says:
  3. cata says:
  4. Ich. says:
    • Paul Catalin says:
  5. Andrei says:
    • Paul Catalin says:
  6. Dorina Dănilăd says:
  7. RaducS says:
    • Paul Catalin says:
  8. RaducS says:
  9. simona says:
    • Paul Catalin says:
  10. Diana says:
  11. Ema says:
  12. Bookish Style says:
    • andreea says:
    • Anna says:
  13. Spunsieu says:
  14. Antoaneta Moga says:
    • Paul Catalin says:
      • Antoaneta Moga says:
  15. lani says:
  16. Laura G. says:
    • Paul Catalin says:
  17. Ana says:
  18. Ram says:
  19. Wilma says:

Dă-ți și tu cu părerea!

Your email address will not be published. Required fields are marked *