Recenzii cărți Archive

De obicei nu prea citesc cărți ce au ca subiect principal războiul, deși prin liceu îmi plăcea foarte mult istoria, pentru că de cele mai multe ori literatura pervertește istoria, o denaturează, o îmbogățește, dacă vreți, pe când eu prefer istoria brută, cea plictistitoare, cu ani și statistici. Dar, privind retrospectiv spre

Acum aproximativ un an de zile am citit Magicianul, dar nu am fost extrem de entuziasmat; desele răsturnări de situație și imprevizibilul care părea puțin cam tras de păr nu m-au făcut să exult de bucurie, ci, din contră, m-au plictisit într-o oarecare măsură. Am fost însă sfătuit să parcurg și Colecționarul

Am auzit de Jocul lui De Niro de la scriitorul Radu Găvan, care afirmase în nu știu ce interviu că romanul de debut al lui Rawi Hage este una dintre cărțile sale preferate. Pentru că citisem anterior două cărți de-ale lui Găvan, Exorcizat și Neverland, bănuiam  oarecum stilul acestui roman, dar, sincer

Ne aflăm într-un viitor post-apocaliptic, după un război nuclear ce a pârjolit întreaga planetă, acțiunea desfășurându-se în orășelul Fiodor-Kuzminsk (Moscova), denumit astfel după conducătorul său, Fiodor Kuzmici, slăvit fie-i numele! Într-o nouă epocă de piatră, oamenii redescoperă civilizația, reinventează toate lucrurile care nouă astăzi ni se par banale: roata, acul, scrisul. Prăpădul

Nu mai încape nicio îndoială că Yukio Mishima este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori japonezi ai secolului al XX-lea. Deși a trăit doar până la 45 de ani, atunci când și-a făcut seppuku, Mishima a scris nu mai puțin de 40 de romane plus încă câteva zeci de piese de teatru,

De regulă îmi displac întrebările de tipul „care e culoarea/filmul/mancarea/maneaua preferată” pentru că nu știu ce să răspund; nu am o singură preferință care să fie mai presus decât celelalte. Și așa au stat lucrurile și în ceea ce privește cărțile, însă de curând mi-am schimbat puțin părerea fiindcă locul acela gol,

Nu-mi vine să cred că l-am descoperit pe Kurt Vonnegut abia acum un an de zile, trăind 26 de ani fără să fi gustat deloc din irezistibilul său umor! În august anul trecut am citit prima carte de Vonnegut, Pianul Mecanic, și țin minte că mă adăposteam de căldură citind la umbra

L-am descoperit pe John Fante, ca mai toți cititorii, prin intermediul lui Bukowski. Vara trecută am citit Drumul spre Las Vegas, care mi s-a părut foarte mișto și în care am găsit același realism murdar pe care l-a abordat câțiva ani mai târziu cel care l-a oferit lumii pe Henry Chinaski. Doar

Eu am o mare problemă cu literatura franceză, m-am tot bătut cu pumnii în piept că nu-i suport pe Balzac, Stendhal, Hugo, Proust sau Modiano, motiv pentru care sunt extrem de reticent atunci când dau cu ochii de fila vreunui mâncător de bânză împuțită. Cu Albert Camus e cu totul altă treabă,

Mă întâlnesc des cu Dostoievski, suntem prieteni buni, zilele trecute am fost chiar și la o bere, doar că lucrurile au luat-o aproape razna atunci când ne-am întâlnit și cu alți prieteni atemporali. Totuși, trebuie să recunosc, nu mă așteptam să mă întâlnesc cu Dosto în romanul unui sud-african. J.M. Coetzee, un